Cununia, cunoscuta si sub numele de slujba nuntii reprezinta un act sfant dat de Dumnezeu in care, prin intermediul preotului se impartaseste harul Sfantului Duh unui barbat si unei femei care se unesc liber in casatorie.
Casatoria porneste la drum cu o iubire in care se regaseste atractia spirituala si cea trupeasca, o iubire in care fiecare persoana o pretuieste pe cealalta. In cadrul casatoriei cele doua persoane trebuie sa se respecte una pe cealalta, sa isi accepte jertfele si sa se gaseasca intelegere mereu.
Iata care sunt obiceiurile care se tin in ziua nuntii si care ar trebui respectate mereu, luand in considerare ca acestea pot fi diferite in unele zone ale tarii. De exemplu, in zona Ardealului si a Maramuresului cuplurile au dodua perechi de nasi, lucru nemaintalnit in celelalte regiuni unde se apeleaza doar la o pereche de nasi.
Tot obiceiul casatoriei incepe odata cu cererea in casatorie, cand mirele merge la petit la viitori socri, inainte de a cere mana iubitei sale. Daca acesta primeste consimtamantul acestora, alege atent inelul de logodna dupa care o cere in casatorie pe cea care ii este sortita.
Dupa ce este acceptata cererea in casatorie, tinerii miri decid cine vor fi nasii (parintii spirituali). Desi rolul nasilor a devenit din ce in ce mai putin important, conform traditiei, nasul mare este personajul central al unei nunti si nu mirii, asa cum se face in zilele noastre. Ca importanta, nasul este urmat de mireasa, mire, nasa, domnisoarele si cavalerii de onoare, parintii si restul nuntasilor. Astfel, alegerea nasilor joaca un rol extrem de important nu doar pentru desfasurarea nuntii, ci si pentru viitorul tinerilor miri.
Obiceiurile si traditia spune ca obligatiile materiale ale nasilor le reprezinta suportarea cheltuielilor cu voalul si parura miresei, a lumanarilor, cat si a slujbei religioase. Nasii trebuie sa ii calauzeaza pe proaspetii miri in drumul lor de a cladi o viata impreuna, in timp ce acestia din urma trebuie sa-i respecte intru totul pe nasi, la fel cum ar trebui sa isi respecte si proprii parinti.
Dupa alegerea nasilor, mirii trebuie sa mearga in vizita la acestia cu ploconul in brate. Acesta poate fi primit sau refuzat de nasi. Primirea acestuia se traduce prin acceptarea propunerii de a fi nasi. Mai mult, dupa primirea ploconului, nasii au datoria de a cinsti onoarea care li s-a facut si sa desfaca o zi din cel mai bun vin sau sampanie.
In ziua nuntii, daca traditiile romanesti sunt respectate, alaiul de nunta este mereu pornit de cavalerii de onoare ai mirelui. Acestia sunt insotiti de lautari si merg acasa la mire unde urmeaza sa se ocupe de barbieritul mirelui, lucru care semnifica transformarea flacaului intr-un barbat in adevaratul sens al cuvantului. Dupa ce a fost barbierit, mirele impreuna cu parintii acestuia si cu cavalerii de onoare urmati de lautari pornesc cu alaiul spre casa nasilor.
Aici, mirele (care se face responsabil de cumpararea buchetelor de flori care se ofera nasei si miresei sale) ii daruieste buchetul nasei si ii prinde nasului papionul la gat. De asemenea, exista si obiceiul conform caruia mirele sa le aduca nasilor cadouri „de imbracat”. In trecut mirii faceau cadou nasilor camasi sau chiar fuste populare brodate manual. Nasul mare ii intampina pe cei din alai doar cu vin bun si bucate alese iar apoi, imreuna cu nasa iau lumanarile de nunta, parura si voalul miresei si pornesc in fruntea alaiului spre casa miresei.
Aici se petrece gatitul miresei, facut de nasa si de domnisoarele de onoare. Mai mult, in cadrul acestui obicei se mai face si prinsul parurii si al voalului de catre nasa. Odata gatita, mireasa iese din casa unde se intalneste cu mirele care ii ofera buchetul de mireasa. In semn de apreciere, mireasa prinde cocardele nasului, nasei si a mirelui in aceasta ordine. Mai apoi domnisoarele de onoare continua sa imparta cocardele socrilor mari si mici, rudelor si celorlalti nuntasi.
Mai apoi, nuntasii care iau parte la alai incing hora miresei in batatura casei acesteia. Nasa trebuie sa rupa turta miresei si sa o imparta participantilor, dupa care alaiul insotit de lautari porneste spre biserica.
Atat mersul in alai, cat si intrarea in biserica trebuie sa se faca astfel: in fruntea alaiului trebuie sa fie o domnisoare de onoare insotit de un cavaler de onoare care sa duca lumanarile celor doi miri. In spatele acestora se afla nasul si mireasa iar mai apoi mirele si nasa. Acestia sunt urmati de scrii mari si de cei mici. Nu doar in coloana, cat si la biserica mireasa trebuie sa stea in stanga mirelului sau a nasului, la fel cum trebuie sa faca si toate femeile din alai.
In timpul cununiei religioase, preotii intai slujesc logodna mirilor deoarece de foarte multe ori mirii nu mai fac si slujba de logodire inaintea celei de cununie. In timpul slujbei, preotii logodesc pe cei doi miri, care aseaza verighetele pe degetele inelare ale mainii drepte. Odata ce cununia de logodna este savarsita se poate trece la cea religioasa. In decursul acestei ceremonii preotii inverseaza verighetele intremiri iar mai apoi le aseaza pe degetele inelare de la mana stanga, locul unde vor sta pentru restul vietii.
In timpul ceremonialului de cununie, preotii iau mirii si nasii la dansul lui Isaia in jurul mesei, unde atat mirele cat si mireasa incearca sa se calce reciproc pe picioare. La sfarsitul slujbei mirii se saruta, sunt felicitati de toate rudele si de nuntasi, se impart bomboane si marturii. La iesirea din biserica, nuntasii fac un pod de flori si arunca cu grau si orez.
ATENTIE: Daca mergeti la cununia religioasa fara sa fi mers in prealabil la cununia civila, preotul nu va putea oficia ceremonia!
Traditii la nunta
Conform superstitiei, mireasa trebuie pazita pana la iesirea din biserica pentru ca ea sa nu vada alte mirese. In caz contrar, acest lucru ar aduce ghinion. Apoi toti cei prezenti la ceremonie merg spre locatia unde va avea loc petrecerea.
Desi obiceiul este ca sarbatoarea sa dureze 3 zile si 3 nopti, doar in unele zone rurale acest obicei se mai respecta. La oras, petrecerea tine toata noaptea dar are si aceasta anumite obiceiuri care trebuie respectate. In locul unde petrecerea va avea loc, intrarea se face exact in ordinea iesirii din biserica. Odata ajunsi in local, dupa servirea antreurilor mirii deschid seara cu valsul miresei. Mai apoi, nasii urmati de restul nuntasilor pot lua si eu parte la dans.
Printre cele mai cunoscute obiceiuri de nunta se regaseste si furtul miresei. Aceasta traditie este una plina de umor, finalizandu-se cu rascumpararea miresei fie de nas, fie de mire. In prezent, nuntasii au recurs la tot felul de furturi (ale mirelui, al nasei sau chiar al socrilor).
Dupa ce pestele, sarmalele si fripturile sunt consumate, nuntasii continua sa petreaca prin dans pana dimineata. Cand tortul de nunta este servit mirii sunt felicitati din nou de toti nuntasii. Dupa ce servirea tortului se incheie nasa se ocupa de scosul voalului miresei si inlocuirea acestuia cu o esarfa rosie pe ritmul melodiei populare „ia-ti mireasa ziua buna”. Acest ritual marcheaza transformarea tinerei fete in femeie maritata. Mai apoi, mireasa va prinde voalul in parul altei fete.
Acel obicei este urmat de momentul in care femeile se prind in hora impreuna cu mireasa pentru a celebra acest moment extrem de important. De asemenea, urmeaza momentul in care cei necasatoriti trebuie sa prinda buchetul de mireasa si jartela. Fata care prinde buchetul de flori aruncat de mireasa va fi urmatoarea la maritis. Acelasi lucru se petrece si in cazul aruncarii jartelei de catre mire.
Rand pe rand nuntasii se retrag insa nu inainte de a le oferi proaspetilor casatoriti cadouri de casa noua. Odata ajunsi acasa, mirele va trece mireasa pragul cu sotia sa purtata pe brate, semnificand primul pas facut impreuna in noua lor casa.