In fiecare an pe 7 mai, Biserica Ortodoxa aminteste de aratarea semnului Sfintei Cruci pe cer la Ierusalim in dimineata acestei zile in anul 351 si ii praznuieste pe Sfintii Mucenici Acachie si Codrat.
Semnul Sfintei Cruci s-a aratat pe cer la Ierusalim in dimineata zilei de 7 mai a anului 351, pe vremea imparatului Constantiu, fiul al Sfantului Imparat Constantin cel Mare. Crucea cea sfanta si luminoasa se intindea de la Golgota si pana la Muntele Maslinilor, capatand o stralucire atat de mare incat eclipsa soarele. Iar Sfanta Cruce pe care a fost rastignit Mantuitorul nostru Iisus Hristos a putut fi vazuta pe cer timp de 7 zile.
O sumedenie de credinciosi au iesit din locuintele lor, intrerupand munca de pe camp, se indreptara spre biserici pentru a aduce slava bunului Dumnezeu.
Patriarhul Chiril al Ierusalimului ii scrie imparatului Constantiu despre minunea care se petrecu, indemnandu-l sa renunte la dogmele pagane, conform carora divinitatea Mantuitorului nu exista, motiv pentru care au avut loc multe dispute teologice in cadrul imperiului. Minunea aratarii semnului Sfintei Cruci pe cer la Ierusalim a determinat foarte multi pagani sa renunte la inchinarea la idoli si sa se converteasca la crestinism, pasind din nou pe calea cea dreapta si ingusta a ortodoxiei.
Sfantul Acachie a trait in timpul imparatului Maximian. Acest sfant mucenic se tragea din Cappadocia, provincie din Turcia, si era centurion in cohorta Martesienilor. Adus la judecata inaintea lui Firmus tribunul si marturisindu-si credinta crestina si numele Domnului, este supus la foarte multe torturi si trimis la judecatorul Vivian care l-a dus la Bizant. Fiind supus iarasi la o multitudine de chinuri si batai, este intemnitat. Totusi, ingerii care i se arata il ajuta sa se insanatoseasca. Mai apoi, un alt judecator pe nume Falchian ordona sa ii fie taiat capul.
Sfantul Mucenic Codrat a trait pe vremea lui Deciu si Valerian si se tragea din cetatea Nicomidiei. Din pricina faptului ca era credincios si cu frica de Dumnezeu, Codrat este prins de elini si dus la judecata. Acesta isi marturiseste fara frica credinta in Dumnezeu, motiv pentru care este batut cu pari uscati. Dupa ce este lovit barbar de pagani, este intemnitat in inghisoare. Adus inaintea judecatorului la Niceea, sfantul mucenic este iarasi supus la chinuri. Vazand faptul ca unii dintre ceilalti crestini care au fost adusi la judecata au cedat si voiau sa aduca jertfa idolilor deoarece erau inspaimantati de chinuri. le aduce aminte acestora de frica de Dumnezeu si intarindu-i pana in clipa in care judecatorul ordona ca acestia sa fie arsi de vii. Codrat, odata intrat in capistea idolilor, sfarama toti idolii prezenti acolo. Din aceasta cauza este spanzurat si chinuit, fiind bagat intr-un sac si lovit din nou cu pari de lemn. Satornin si Rufin, pagani care au trecut la credinta cea dreapta au fost si acestia spanzurati, dupa care li s-au taiat capetele.
Judecatorul, mergand la Apolonida, il duce si pe Codrat la Apolonida. Fiind supus din nou la o sumedenie de chinuri inimaginabile, Codrat primeste cununa muceniciei dupa ce ii este taiat capul.