Biserica Ortodoxa il praznuieste pe Cuviosul Ioan de la Prislop in fiecare an pe 13 septembrie.
Ioan se tragea din satul Silvasul de Sus. Pe cand era tanar, acesta paraseste casa parinteasca si merge la Manastirea Prislop unde se va calugari. Acolo bunul nostru sfant va duce o viata umila, petrecandu-si majoritatea timpului in rugaciune, muncind si savarsind foarte multe fapte bune.
La ceva ani distanta, din dorinta de a duce o viata si mai linistita, se retrage cam la o jumatate de kilometru de manastire, pe malul raului Silvut. Acolo, Ioan isi va construi cu propriile maini o chilie mica de piatra. In acest loc isi va trecere timpul ramas pe pamant, in rugaciune si ajunari, la fel ca si mai marii nevoitori intru cele duhovnicesti. Totusi, din voia bunului Dumnezeu viata sa s-a sfarsit mult prea repede.
Totusi, potrivit traditiei, pe cand isi construia o mica fereastra pentru chilie, doi vanatori care se aflau pe celalalt versant al prapastiei il impusca fara ca macar sa stie cine era. Astfel isi da viata Cuviosul Ioan de la Prislop in mainile domnului.
Nu se stie cu exactitate perioada in care acest cuvios a trait, insa, se presupune ca acesta a vietuit undeva in secolul al XV-lea sau in prima jumatate a secolului al XVI-lea. Pentru credinciosii de pe meleagurie Hategului si ale Hunedoarei, Cuviosul Ioan va ramane o dovada vie a sfinteniei in timp ce chilia lui a ramas un loc de cinste, unde pelerinii vin pentru a se ruga si pentru mangaiere.
La data de 20-21 iunie a anului 1992, Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane a decis ca Sfantul Civios Ioan de la Prislop sa fie canonizat si praznuit in fiecare an pe 13 septembrie.