Biserica Ortodoxa o praznuieste pe Sfanta Mare Mucenita Irina in fiecare an pe 5 mai.
Irina este singura fiica a lui Liciniu, regele cetatii Maghedon. La inceputuri, numele Irinei era de Penelope, fiind atat de stralucitoare si frumoasa incat reusea sa intreaca toate varstnicile ei.
Irina traia intr-un turn de mari inaltimi, zidit de tatal acesteia, impreuna cu alte treisprezece fecioare. Irina avea multa avere in slujba ei iar toate obiectele erau facute din aur. Iar cand se implinisera sase ani de cand fu asezata acolo, primind invatatura de la un batran pe nume Apelian, fiindu-i permis de Liciniu sa intre la Irina.
Intr-o buna zi, Irina vazu cum veni la ea o porumbita care adusese in cioc o ramura de maslin pe care mai apoi o pune pe masa. Mai apoi, aparu si un vultur aducand o cununa din flori pe care o pune pe masa. In acest timp, la alta fereastra aparu un corb care puse un sarpe pe masa.
Se mira cand vazu toate aceste lucru, gandindu-se ce oare ar fi putut insemna. Astfel, se decide sa il intrepe pe Apelian care ii spune ca: porumbita reprezinta nevointa gandului ei, ramura de maslin este pecetea lucrurilor si deschiderea botezului, vulturul cu cununa reprezinta biruinta prin bunatate in timp ce corbul care adusese sarpele insemna necazul si reaua ei patimire. Pe scurt, ii talcuieste si ii arata ei necesitatea muceniciei pe care o va indura pentru Mantuitor. Se mai spun si alte preamarite pentru Irina.
Se spune ca a primit numele de Irina prin chemare de inger, iar in loc de Penelope ingerul ii ofera numele de Irina, invatand-o totodata credinta lui Hristos, spunandu-i ca, cu ajutorul ei foarte multe suflete se vor putea mantui. De asemenea, se spuen ca veni la dansa Timotei, ucenic al lui Pavel, care avea sa o si boteze. Iar cand toate aceste lucruri s-au adeverit, Sfanta Irina a zdrobit idolii tatalui sau, aruncandu-i pe jos.
Pentru aceste lucruri este cercetata de rege, care porunceste ca fiica lui sa fie calcata de cai. Totusi, un miracol se intampla iar unul dintre cai, in loc sa o striveasca pe mucenita se repezeste asupra regelui, trantindu-l jos si omorandu-l. Se elibera din legaturi, iar la rugamintea credinciosilor prezenti face rugaciune, inviindu-l pe rege, care a ajuns sa creada in Mantuitorul nostru Iisus Hristos alaturi de alti trei mii de oameni. Totu acestia au primit botezul, in timp ce regele a decis sa renunte la imparatie alegand sa isi petreaca restul vietii in turnul pe care l-a construit pentru fiica sa.
Mai apoi, locul imparatului este luat de Sedechie, perioada in care sfanta este obligata sa aduca jertfa idolilor si sa li se inchine. Iar pentru refuzul ei este aruncata intr-o groapa adanca alaturi de serpi veninosi insa va scapa nevatamata dupa ce ramasese acolo timp de patru zile. Ulterior, Irina este supusa la torturi inimaginabile insa bunul Dumnezeu nu permite ca sfanta sa fie vatamata. Iar pentru indarjirea si convingerea in Dumnezeu de care a dat dovada, opt mii de oameni au decis sa urmeze calea cea dreapta.
Dupa ce Sedechie este inlaturat de pe tronul de imparat, Savorie, fiul sau, impreuna cu oastea cu care il scoase pe tatal sau din imparatie, ii ia locul. Intampinandu-l pe Savorie inaintea cetatii, Sfanta Irina il orbeste atat pe imparat cat si pe osteni prin rugaciunea ei. Tot prin rugaciune ii face pe acestia sa isi recapete vederea. De data aceasta, regele si ostasii o supun pe Irina la nenumarate chinuri. Insa, Dumnezeu facu un nou miracol iar pamantul se desparti si inghiti multe slugi de-ale tiranului. Cei ramasi in viata trec la credinta crestina. Totusi, tiranul refuza sa creada in Dumnezeu, astfel ca ingerul Domnului il lovi si il ucise pe loc.
Eliberata, sfanta umbla prin cetate, savarsind minuni mari si multe, mergand si in alte cetati sa propovaduiasca cuvantul Domnului si sa savarseasca minuni. Pentru aceste lucruri este supusa la foarte multe chinuri insa de fiecare data ramanea nevatamata.
Si se odihneste Irina intru Domnul la Efes, in cea de-a cincea zi a lunii mai.
Sursa foto: Atelier Icoane