Ce înseamnă „Hârti” în calendarul ortodox?

„Hârti” este o denumire populară care se referă la anumite zile sau perioade din calendarul ortodox în care sunt permise anumite feluri de mâncare, în special lactatele și ouăle, înainte de intrarea în post. Aceste zile au și o semnificație spirituală importantă, pregătind credincioșii pentru asprimea Postului Mare sau a altor posturi de peste an. În popor, „Hârti” este asociat cu momente de bucurie, petrecere și comuniune între credincioși, înainte de perioada de abstinență și reculegere.

Originea și semnificația „Hârti”

Trecerea spre o perioadă de post

„Hârti” marchează, în mod tradițional, perioada de tranziție înaintea unui post mai lung, în special Postul Mare (cel dinaintea Paștelui). La nivel spiritual, aceste zile vin ca un respiro înainte de a intra în disciplina postului, când creștinii își îndreaptă atenția spre curățirea sufletească și pregătirea pentru marile sărbători.

„Lăsatul secului” și importanța iertării

În Biserica Ortodoxă, înainte de Postul Mare există două duminici importante:

  1. Duminica Lăsatului sec de carne (cunoscută și sub numele de „Duminica Înfricoșătoarei Judecăți”), când se renunță la mâncarea de carne.
  2. Duminica Lăsatului sec de brânză (numită în popor și „Hârti”), când se oprește consumul de lactate și ouă, pentru a începe oficial Postul Mare a doua zi (luni).

Pe lângă aspectul culinar, duminica de dinaintea Postului Mare este cunoscută și ca „Duminica Iertării”. Credincioșii își cer iertare unii altora, pentru a intra în post cu sufletul împăcat și în pace cu cei din jur.


Cum este marcat „Hârti” în calendar

Denumiri populare și regionale

În tradiția românească, „Hârti” poate avea variații de denumiri în funcție de regiune. De multe ori, oamenii se referă la toate zilele din ultima săptămână înainte de Postul Mare ca fiind „la Hârti”, cu accent pe mesele bogate în brânzeturi, ouă și produse lactate.

Zi de relaxare și comuniune

„Hârti” nu este neapărat o singură zi, ci poate fi asociată cu perioada care precede Postul. Este un timp al petrecerilor și al comuniunii de familie. În unele zone, obiceiul popular încurajează voie bună și mese împreună, pentru ca toată lumea să se bucure de aceste bucate înainte de abstinență.


Ce mâncăm de „Hârti”

Bucate tradiționale

  • Ouă și lactate: Preparatele pe bază de brânză, lapte, smântână și ouă sunt în centrul atenției. Clătitele, plăcintele cu brânză, cozonacii cu brânză de vaci, brânzoicele (poale-n brâu) sau alte produse de patiserie sunt la mare căutare.
  • Pește și fructe de mare: În funcție de zonă și tradiție, poate fi permis și consumul de pește (mai ales dacă ziua de „Hârti” coincide cu o dezlegare la pește).
  • Deserturi de casă: Gospodinele pregătesc prăjituri, gogoși, cozonac sau alte dulciuri care folosesc ingrediente de origine animală (unt, ouă, lapte), având în vedere că urmează o perioadă fără aceste alimente.

Semnificația culinară

Această perioadă în care sunt încă permise lactatele și ouăle are și o dimensiune simbolică: ne amintește că, deși postul se apropie, încă ne bucurăm de darurile pământului și de comuniunea cu cei dragi. Consumarea acestor mâncăruri, pe de altă parte, ne face conștienți de sacrificiile și restricțiile pe care urmează să le adoptăm din ziua următoare.


Importanța duhovnicească și practică

  1. Pregătirea sufletească: „Hârti” face trecerea de la viața cotidiană, cu toate obiceiurile sale alimentare și lumești, spre o perioadă de pocăință și apropiere de Dumnezeu.
  2. Iertarea și reconcilierea: Cu ocazia Lăsatului secului, familiile și comunitățile își cer iertare reciproc, pentru a intra în post cu sufletul curat și ferit de resentimente.
  3. Comuniunea familială: Mesele bogate de la „Hârti” adună familia și prietenii laolaltă, întărind legăturile sociale și afective.

„Hârti” reprezintă un răgaz de bucurie și comuniune înaintea Postului, cu puternice conotații spirituale și culturale. Este o perioadă marcată de mese îmbelșugate, socializare și celebrarea darurilor pământului, amintind în același timp de necesitatea iertării, a cumpătării și a pregătirii duhovnicești pentru marele efort al postirii. Prin respectarea tradițiilor și a rânduielilor bisericești, credincioșii gustă din belșugul acestei lumi, pregătindu-se însă în mod conștient și pentru curățirea sufletească ce urmează.