Mantuitorul nostru, Iisus Hristos, inainte de a intra in Ierusalim l-a inviat pe Lazar. Inverea acestura este simbolul invierii viitoare a intregii omeniri.
Conform traditiei, se credea ca Lazar era un baiat tanar, fratele fecioarei care s-a casatorit cu Drabobete. Intr-o sambata, Lazar pleaca cu oile la pascut, lasand-o pe mama sa sa faca placinte. Urca intr-un copac sa culeaga muguri pentru animale si isi aduce aminte de placite. Se grabeste sa coboare, se impiedica, cade si moare.
Legenda spune ca Lazar a murit de dorul placintelor. Exista obiceiul ca in aceasta sambata, femeile din mediul rural sa aduca ofranda de pomenire a mortilor impartind placinte de post.
In sambata Floriilor sau in ajunul sarbatorii avea loc un ceremonial numit Lazarita. Acesta era creat dupa modelul colindelor. La aceasta traditie participau doar fetele. Una dintre ele trebuia sa se imbrace in rochie de mireasa si sa colinde impreuna in fata caselor unde erau primite.
In Duminica Floriilor oamenii obisnuiesc sa mearga cu ramuri de salcie la biserica deoarece se considera ca asa se cuvine sa il intampine pe Mantuitor. Acestea sunt sfintite si puse la icoane. O traditie din popor spune ca renuntarea la aceste ramuri nu este de bun augur daca celelalte Florii nu au venit. Oamenii obisnuiau sa le puna si pe pomii fructiferi, crezand astfel ca acestia vor rodi. Datorita faptului ca aceasta este perioara in care pomii prind putere pentru a rodi, nu se obisnuia plantarea de pomi inainte de Florii.
Mai mult, in ziua de Florii se obisnuia impodobirea stupilor cu ramurile de salcie sfintita pentru ca albinele sa se poata bucura din plin de binecuvantarea divina.
In unele sate uitate de timp, matisorii erau aruncati in curte in momentul in care grindina incepea sa bata. totusi, ramurile de salcie erau acolo pentru a-i proteja pe credinciosi de duhurile rele.