Lumânările constituie un simbol și un element constant în practicile creștinești. Acestea întruchipează lumina care dorim să-i călăuzească pe cei adormiți, dar și pe cei vii, de-a lungul vieții.
Din ce este făcută o lumânare
Având formă de tijă, lumânarea este alcătuită dintr-un strat de ceară, topită în jurul unui fir de bumbac. De-a lungul timpului, materialul din care a fost făcută lumânarea a trecut prin modificări, de la ceară naturală până la parafină,considerată un material mult mai ieftin când a început să fie folosită în acest scop. În Biserica Ortodoxă lumânările se solicită a fi din ceară de albine 100% pentru a menține semnificația acestui material, care se referă atât la puritate, cât și la hărnicie, prin asocierea cu albinele.
Când sunt necesare lumânările
Fără a ne limita la următoarele exemple, lumânarea are un rol deosebit prin însăși semnificația ei. Momentul folosirii imprimă solemnitate rolului acesteia.
În cadrul ceremoniei de cununie, lumânările sunt aduse de către cavalerii de onoare, apoi sunt date nașilor care le vor purta aprinse pe durata întregii ceremonii. Ele poartă și denumirea de “făclii”. În momentul botezului noului născut, lumânarea are rolul de a lumina calea pe care pruncul pornește, astfel încât acesta să fie îndrumat în lumină și în înțelepciunea lui Dumnezeu întreaga viață. Trecerea în neființă este marcată de către creștini prin aprinderea lumânărilor cu scopul de a lumina drumul nou pe care acesta a pornit, pentru a fi mai aproape de Dumnezeu.
Indiferent de momentul folosirii lumânărilor, semnificația primordială pe care acestea o poartă este de a lumina, de a aduce bucurie, adevăr și viață veșnică. De aceea, orice vizită într-o biserică sau lăcaș de cult este un prilej bun pentru a aprinde o lumânare atât pentru sufletul nostru, cât și pentru al celor care au plecat la Dumnezeu.
Sursa foto:pixabay