Parcursul vieții creștinești își are în mod cert rădăcinile în copilăria noastră, când apropierea de Dumnezeu stă mai ales în grija părinților. Taina Sfântului Botez, prima prin care trece pruncul este urmată de Sfânta Taină a Împărtășaniei, un adevărat dar pentru desăvârșire și întâlnire cu Hristos. Ordinea celor două nu poate fi schimbată, acestea fiind posibile strict în această formă, Botezul urmat de „întâlnirea” cu Trupul și Sângele Domnului.
Copiii au nevoie pentru a se împărtăși de aceeași pregătire precum adulții?
Pentru adulți, pregătirea pentru momentul împărtășaniei trebuie să fie una riguroasă nu doar din punct de vedere trupesc, prin post, ci mai ales sufletește. Rugăciunile speciale care se rostesc de credincios înainte și după acest moment sau spovedania curată sunt dincolo de rânduială, dovada că primim cu inima deschisă Trupul și Sângele Domnului.
Dacă adulții sunt împovărați de păcate și de freamătul lumesc este evidentă o astfel de pregătire temeinică înainte de întâlnirea cu Hristos din Sfântul Potir. În cazul celor mici însă, curăția lor și lipsa păcatelor care să atârne cu greu în suflet, îi aduce aproape de Taina Împărtășaniei la fiecare Sfântă Liturghie, fără a fi nevoie de o pregătire specială pentru acest moment de o însemnătate uriașă pentru sufletul și viața fiecărui copil în parte.
Chemarea din timpul Sfintei Liturghii, „Luați mâncați, acesta este Trupul meu…” nu este altceva decât îndemnul spre a ne întâlni cu Hristos. Este de la sine înțeles că pruncii de până la 3 ani nu pot percepe taina Cuminecăturii, însă grija părinților trebuie să fie aceea de a prilejui cât mai des întâlnirea copilului cu Hristos. Respectarea acestei frumoase rânduieli, de a duce copilul la împărtășit la fiecare Sfântă Liturghie este un cadou de neprețuit pentru cel mic. Crescând, micuții încep să înțeleagă rolul acestui mare moment și chiar să tânjească singuri spre a lua Cuminecătura.