Mânăstirea sau mănăstirea este o comunitate de călugări sau călugărițe care s-au hotărât în mod liber să-și ducă viața în înfrânare, sărăcie de bunăvoie și ascultare.
Fiecare mănăstire are obligația de a se organiza astfel încât aceasta să fie un loc de viață duhovnicească, de creștere și cultivare a sufletului întru Dumnezeu pentru toți cei care se află în interiorul așezământului.
Cum este organizată o mănăstire?
Mănăstirea are în centrul de compoziție biserica, în jurul căreia se află construcțiile anexe: chiliile (în care stau călugării), sala de mese, spațiul pentru găzduirea oaspeților și pelerinilor, paraclisul (mică biserică cu destinații restrânse), bucătăria și turnul-clopotniță.
Mănăstirea are datoria de a practica îndeletniciri potrivite cu sfințenia locului, prin fapte bune și dragoste față de semeni, de a veghea asupra călugărilor și călugărițelor, asigurându-le condiții adecvate vieții monahale.
Cine se poate înscrie să intre în viața monahală?
Primirea în mănăstire a celor ce doresc se face prin intermediul unei cereri scrise, cu recomandare de la duhovnic și cu aprobarea Chiriarhului (conducatorul suprem al mănăstirilor). Se poate face solicitare de înscriere în mănăstire după vârsta de 18 ani; sub aceasta varsta, dar nu mai puțin de 16 ani, este necesar acordul scris al părinților sau tutorilor legali.
Tunderea în monahism se face după cel puțin trei ani de studiu și viețuire în mănăstire, dar numai cu aprobarea Chiriarhului.
Sursa foto: Mănăstirea Feleacu, Mănăstirea Cozia
