Mănăstirea Putna – istorie și spiritualitate românească

0
Mănăstirea Putna, situată în inima Bucovinei, la o distanță de aproximativ 72 de kilometri de Cetatea de Scaun a Sucevei, reprezintă o piatră de temelie în istoria și spiritualitatea românească.

Mănăstirea Putna - istorie și spiritualitate românească

Mănăstirea Putna, fondată de către Voievodul Ștefan cel Mare și Sfânt,  a fost timp de peste cinci secole un simbol al rezistenței și credinței ortodoxe în regiune.

Povestea alegerii locului pentru construcția mănăstirii este transmisă de cronicarul Ion Neculce. Acesta relatează cum Ștefan-Vodă cel Bun, în momentul hotărârii de a ridica acest lăcaș de cult, a tras cu arcul de pe un munte învecinat. Astfel, locul unde a căzut săgeata a devenit altarul bisericii.

De-a lungul timpului, Mănăstirea Putna a fost martora multor evenimente istorice. Aceasta a suferit numeroase încercări precum incendii, invazii, ocupații străine și cutremure. În timpul acestor încercări, viața monahală nu a fost întreruptă, iar lauda adusă lui Dumnezeu a continuat neîncetat.

După ce a trecut sub ocupație habsburgică în anul 1775, mănăstirea a suferit mai multe transformări. S-au extins construcțiile prin adăugarea de noi chilii între anii 1852 și 1856. A fost modificată forma acoperișului bisericii în 1859, iar lucrări de restaurare mai ample au avut loc în 1902. Acestea au fost executate sub îndrumarea arhitectului vienez K. A. Romstorfer.

Evenimentul istoric fundamental

Evenimentul istoric fundamental care marchează începutul existenței Mănăstirii Putna se datează la 4 iulie 1466. Atunci, Voievodul Ștefan cel Mare a tras cu arcul de pe Dealul Crucii pentru a alege locul pe care va fi zidită biserica mănăstirii. Conform Letopisețelor putnene, lucrările de construcție au început șase zile mai târziu, pe 10 iulie 1466, și au fost finalizate trei ani mai târziu, în 1469.

Dintre toate clădirile care au făcut parte din ansamblul monastic inițial, doar Turnul Tezaurului, finalizat în 1481, a rămas în picioare până în zilele noastre. Acesta a servit ca loc de refugiu pentru valorile mănăstirii în perioadele de restriște.

Biserica originală a Mănăstirii Putna.

A fost martora unei serii de transformări substanțiale în perioada 1653-1662, menținându-și totuși liniile arhitecturale inițiale specifice stilului moldovenesc. Această structură impresionantă este compusă din cinci încăperi principale: pridvor, pronaos, gropniță, naos și altar. Fiecare din  cele cinci încăperi principale are un rol bine definit în cadrul complexului monastic.

Îmbinând elemente de arhitectură bizantină, gotică și renascentistă, biserica reprezintă un amalgam cultural și stilistic. Reconstruită de domnitorii Vasile Lupu, Gheorghe Ștefan și Eustatie Dabija, biserica reflectă caracteristicile epocii. Printre acestea se enumără planul trilobat, un brâu în torsadă care împarte zidurile și pilastrii decorați.

Unul dintre elementele unice ale acestei biserici este turla cu coloane răsucite și pridvorul închis, o premieră pentru arhitectura moldovenească. Accesul în biserica se face printr-un sistem de usi laterale ale pridvorului. Acestea sunt încadrate cu portaluri de piatră, care adaugă un plus de solemnitate și grandiozitate.

Interiorul Bisericii Mănăstirii Putna

În interior, camera mormintelor este iluminată printr-o fereastră situată atât la sud, cât și la nord. Aici odihnește mormântul lui Ștefan cel Mare și Sfânt. Acesta este protejat de un baldachin din marmură albă, cu o inscripție care atestă meritele domnitorului ca fondator al sfântului lăcaș.

Pronaosul

Fiind spațiul de primire al credincioșilor, este luminat de ferestre dispuse simetric, aducând lumină naturală abundentă în interior.

Pridvorul

Acesta servește nu doar ca punct de intrare, ci și ca un spațiu de reculegere, cu ferestre amplasate pe zidurile de sud, nord și vest. Astfel, iluminând spațiul, oferă o viziune panoramică asupra împrejurimilor.

Altarul

Este punctul central al bisericii, fiind separat de naos printr-un iconostas sculptat artistic. Acesta reprezentă o operă de artă în lemn care îmbină funcționalitatea cu estetica. Naosul este iluminat și el generos prin ferestre dispuse simetric, având deasupra o turlă deschisă. Turla domină arhitectura exterioară cu coloane torsionate și ancadramente elaborate.

Stâlpii masivi din piatră care separă naosul de camera mormintelor sunt reprezentativi pentru stilul robust al arhitecturii bisericești moldovenești. Aceștia susțin arcada ce contribuie la stabilitatea structurii.

Ferestrele, împodobite cu picturi interioare și protejate de grilaje metalice exterioare, adaugă un strat de frumusețe și funcționalitate. Pardoseala de marmură reflectă respectul și sfințenia locului, în timp ce pridvorul păstrează o legătură mai apropiată cu natura prin lespezile de piatră.

Această descriere a Bisericii Mănăstirii Putna arată nu doar valoarea sa arhitecturală, ci și semnificația ei spirituală și culturală pentru istoria românească.

Exteriorul bisericii Mănăstirii Putna.

Mănăstirea Putna, o perlă a spiritualității românești și a arhitecturii moldovenești, veghează de secole peste ținuturile Bucovinei. Străjuind peste dealuri și văi, acest monument istoric, încărcat de credință și istorie, este mărturia unei îndelungi tradiții monahale și a artelor sacre.

Exteriorul bisericii mănăstirii este definit de un brâu răsucit în torsadă, simbol al Preasfintei Treimi, un detaliu ce oglindește bogăția ornamentală interioară. Acoperișul, îmbrăcat în tabla de aramă așezată în randuri dense ce imită sindrila, este încununat de un brâu exterior masiv și torsionat, ce sporește frumusețea sa. Firidele largi, mai înalte la bază și mai scurte spre vârf, împreună cu ancadramentele de piatră ale ferestrelor, completează estetica robustă a fațadelor, pe care se sprijină stâlpi și conforturi, adăugând la impresia de fortitudine și solemnitate.

Pictura bisericii

Aceasta a suferit distrugeri în timpul luptelor pentru domnie dintre Vasile Lupu și Gheorghe Ștefan, a fost parțial restaurată abia în secolele XVIII-XIX. În pridvor, vizitatorii pot admira chipuri de sfinți. Aceste au fost zugrăvite pentru a readuce la viață strălucirea de altădată. Astfel, cum nota cronicarul Ion Neculce, „era tot cu aur poleită zugraveala, mai mult aur decât zugraveala și pre dinauntru și pre denafara”.

Mănăstirea Putna în 1972, a început un nou capitol în istoria ei. Atunci, Mitropolitul Iustin Moisescu a binecuvântat proiectul de reînnoire a picturilor. Proiectul sa bazat pe un plan iconografic elaborat de părintele Sofian Boghiu. Conform unei „proorocii peste veacuri”, hotărârea mitropolitului de a încredința acest proiect a fost împlinită în 2001. Sub binecuvântarea Prea Fericitului Părinte Teoctist, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, pictorii Mihail și Gavril Morosan, fii ai Bucovinei, au început lucrul la noua frescă. Fratii Morosan au adus în biserica veche noi chipuri și scene sacre. Acestea au fost desfășurate pe fondul foitei de aur, în stil neobizantin, cu o paletă cromatică deosebită și compoziții inedite.

Iconostasul ce împodobește biserica

A fost realizat în anul 1773 din lemn de tei și tisă de către meșteri locali din porunca și cu osteneala Mitropolitului Iacob Putneanul. Acesta este o operă de artă barocă târzie, care a fost restaurată pentru a-i păstra frumusețea și valoarea istorică.

Prima obște monahală a fost formată din călugări aduși de la Mănăstirea Neamț. Conduși de Arhimandritul Ioasaf, primul stareț al Putnei, în anul 1466. De atunci, viața monahală a continuat neîntreruptă, chiar și în vremuri de ocupație străină sau prigoană comunistă. Putna a fost și rămâne un bastion al rugăciunii și duhovniciei, unde monahii se nevoiesc neîncetat spre a atinge desăvârșirea spirituală.

Mănăstirea, concepută ca necropolă domnească, adăpostește paisprezece morminte, dintre care trei aparțin familiei Mușatinilor, inclusiv mormântul Domnitorului Ștefan cel Mare, situat în partea de sud a gropnitei.

În exteriorul bisericii, lângă Sfântul Altar, se află mormântul Sfântului Ierarh Ilie Iorest, martor al credinței ortodoxe în vremuri tulburi, și cripta Mitropolitului Isaia Balosescu, un alt ctitor al culturii și spiritualității în Bucovina.

Astfel, Mănăstirea Putna nu este doar o mărturie a istoriei, ci și un centru viu de credință, unde trecutul și prezentul se împletesc în rugăciune și contemplare.

 

Distribuie