Rugăciunea nu este altceva decât exprimarea profundă a dragostei față de Dumnezeu și încrederea întru-totul în ajutorul Lui. Un adevărat dialog cu Dumnezeu, rostit cu smerenie cu siguranță trece toate granițele văzduhului și ajunge la scaunul împărăției cerurilor.
Rugăciunea alcătuită din cuvinte simple, rostită din suflet, în care credinciosul pune strop de nădejde are mare trecere în fața lui Dumnezeu. Totodată și pravila de rugăciune în care citim rugăciunile de seară sau de dimineață sau din Psaltire sunt de asemenea ascultate de Dumnezeu și pot “străpunge cerul”, primind în schimbul lor mila și îndurarea lui Dumnezeu ca o călăuză în viețile și noianul de probleme în care zilnic fiecare dintre noi ne cufundăm.
De altfel, rugăciunea inimii “Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă pe mine păcătosul” este de asemenea bineplăcută lui Domnului și Mântuitorului nostru.Deși Dumnezeu ascultă fiecare rugăciune în parte, rostite de fiecare om, de la un capăt la celălalt al Pământului este datoria rugătorilor să perceapă nu doar cererile rostite cu ardoare spre a fi îndeplinite ci sensul real al dialogului cu Dumnezeu.
Rugăciunea cuprinde trei etape
Prima fază a rugăciunii, după plecarea genunchilor cu smerenie în fața icoanei sau în fața Sfântului Altar trebuie să cuprindă cuvinte de mulțumire adresate lui Dumnezeu. Credincioșii trebuie să fie recunoscători pentru toate cele îngăduite în viața lui.
În următoarea etapă a rugăciunii profunde, atenția noastră trebuie să se îndrepte spre a da slavă lui Dumnezeu. Cu recunoștință, dragoste și smerenie suntem datori a-i arăta locul pe care îl are în mintea, sufletul și inimile noastre.
Rugăciunea trebuie să se îndrepte deopotrivă și spre Sfânta Treime, precum și spre Maica Domnului care mijlocește neîncetat pentru noi în fața lui Dumnezeu. Astfel, nădăjduind că cererile noastre vor fi ascultate, trebuie să stăruim în continuare în a le adresa. De asemenea, ne putem ruga sfinților dragi nouă.
