Pe lângă cele zece porunci pe care le găsim în Vechiul Testament, Hristos a lăsat creștinilor și Fericirile. Pe acestea le-a dat nu în scop de porunci, ci în chip de fericiri, pentru că în ele sunt reflectate smerenia și blândețea lui Hristos, dar și pentru că acestea prezintă în modul cel mai simplu viața duhovnicească a omului. Se numesc fericiri pentru că fiecare dintre ele începe cu sintagma “Fericiți..”.
“FERICIȚI CEI SĂRĂCI CU DUHUL, CĂ A LOR ESTE ÎMPĂRĂȚIA CERURILOR” se referă la smerenie, elimina trufia minții și nemăsurata iubire de sine.
“FERICIȚI CEI CE PLÂNG, CĂ ACEIA SE VOR MÂNGÂIA.” se referă la actul plânsului atunci când acesta este o forma de exprimare a pocăinței atât a propriilor păcate, cât și ale semenilor, a căinței și a revenirii la Dumnezeu.
“FERICIȚI CEI BLÂNZI, CĂ ACEIA VOR MOȘTENI PĂMÂNTUL.”se referă la blândețe ca expresie a bunătății și a iubirii aproapelui.
“FERICIȚI CEI CE FLĂMÂNZESC ȘI ÎNSETEAZĂ DE DREPTATE, CĂ ACEIA SE VOR SATURA.”se referă la a căuta dreptatea mereu, având sensul de virtute. Virtutea este sinonimă în acest sens cu împlinirea poruncilor lui Dumnezeu, sfintenia, dreapta credință și purtarea corectă, pe care să le căutăm mereu.
“FERICIȚI CEI MILOSTIVI, CĂ ACEIA SE VOR MILUI.”se referă la milostenie, care pornește din iubirea către Dumnezeu și către aproapele nostru.
“FERICIȚI CEI CURAȚI CU INIMA, CĂ ACEIA VOR VEDEA PE DUMNEZEU.”se referă la curățenia inimii, iar aceasta se obține prin eliminarea oricăror intenții, gânduri rele, pofte sau fapte care ar fi nepotrivite vieții creștinești.
“FERICIȚI FĂCĂTORII DE PACE, CĂ ACEIA FIII LUI DUMNEZEU SE VOR CHEMA.” se referă la la cei care mereu caută pacea în tot ceea ce sunt și fac, atât pacea interioară, cât si cea exterioară.
“FERICIȚI CEI PRIGONIȚI PENTRU DREPTATE, CĂ A LOR ESTE ÎMPĂRĂȚIA CERURILOR.”se referă la cei prigoniți întru dreptate. Și aici cuvântul dreptate se referă la viață neprihănită, dreapta credință și purtare.
“FERICIȚI VEȚI FI VOI CÂND VĂ VOR OCARÎ ȘI VĂ VOR PRIGONI ȘI VOR ZICE TOT CUVÂNTUL RĂU ÎMPOTRIVA VOASTRĂ, MINȚIND PENTRU MINE.” ne spune ca prigonirea nu aduce fericire decât dacă cel acuzat este nevinovat, dacă este o victimă a Adevărului. Hristos fericește pe cei care vor avea de suferit din cauza Lui, a credinței în El și a răspândirii Cuvantului lui Dumnezeu în lume.
Toate fericirile sunt legate între ele și ne ajuta să îndeplinim cu ușurința Voia lui Dumnezeu.
