Psalmii penitenţei și purificării : Psalmii 21, 31, 50 şi 141

0

Psalmii penitenţei și purificării: 21, 31, 50 şi 141

Psalmii penitenţei, cunoscuți și ca psalmii de căință, sunt texte biblice profunde, care abordează teme legate de regret, iertare și căutarea îndurării divine. În tradiția creștină, patru dintre acești psalmi sunt deosebit de importanți: Psalmii 21, 31, 50 și 141. Fiecare dintre acești psalmi are o semnificație specială și este folosit în momente de meditație profundă și căutare spirituală.

Psalmul 21 este un strigăt de durere și un apel la Dumnezeu în momente de abandon și suferință. Acest psalm exprimă sentimentul de părăsire, dar și încrederea că, în cele din urmă, Dumnezeu nu va lăsa pe nimeni singur.

Psalmul 31 vorbește despre iertarea păcatelor și despre bucuria care vine odată cu această iertare. Este un imn al speranței și al iertării, care ne amintește că, indiferent de greșelile noastre, Dumnezeu este întotdeauna gata să ne primească înapoi.

Psalmul 50, unul dintre Psalmii penitenţei sau ai purificării,  este o rugăciune profundă pentru iertare și curățire. Acest psalm este adesea folosit în liturgie și în practica personală ca o expresie a dorinței de a fi curățat de greșeli și de a începe din nou.

Psalmul 141 este un apel la ajutor în momente de disperare și singurătate. Acesta exprimă nevoia de sprijin divin și speranța că Dumnezeu va răspunde la strigătul celor aflați în suferință.

Psalmii penitenţei sau ai purificării alcătuiesc un mozaic al căutării umane după mângâiere, iertare și îndrumare divină. Fie că sunt folosiți în slujbele religioase sau în rugăciunea personală, psalmii penitenței sunt o sursă de forță spirituală și o cale de a aduce sufletul mai aproape de Dumnezeu.

Psalmul 21 – un strigăt de durere și un apel la Dumnezeu!

Psalmul 21
1. Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, ia aminte la mine, pentru ce m-ai părăsit? Departe sunt de mântuirea mea cuvintele greşelilor mele.
2. Dumnezeul meu, striga-voi ziua şi nu vei auzi, şi noaptea şi nu Te vei gândi la mine.
3. Iar Tu întru cele sfinte locuieşti, lauda lui Israel.
4. În Tine au nădăjduit părinţii noştri, nădăjduit-au în Tine şi i-ai izbăvit pe ei.
5. Către Tine au strigat şi s-au mântuit, în Tine au nădăjduit şi nu s-au ruşinat.
6. Iar eu sunt vierme şi nu om, ocara oamenilor şi defăimarea poporului.
7. Toţi cei ce m-au văzut m-au batjocorit, grăit-au cu buzele, clătinat-au capul zicând:
8. „Nădăjduit-a spre Domnul, izbăvească-l pe el, mântuiască-l pe el, că-l voieşte pe el”.
9. Că Tu eşti Cel ce m-ai scos din pântece, nădejdea mea, de la sânul maicii mele.
10. Spre Tine m-am aruncat de la naştere, din pântecele maicii mele Dumnezeul meu eşti Tu.
11. Nu Te depărta de la mine, că necazul este aproape, şi nu este cine să-mi ajute.
12. Înconjuratu-m-au viţei mulţi, tauri graşi m-au împresurat.
13. Deschis-au asupra mea gura lor, ca un leu ce răpeşte şi răcneşte.
14. Ca apa m-am vărsat şi s-au risipit toate oasele mele.
15. Făcutu-s-a inima mea ca ceara ce se topeşte în mijlocul pântecelui meu.
16. Uscatu-s-a ca un vas de lut tăria mea, şi limba mea s-a lipit de cerul gurii mele şi în ţărâna morţii m-ai coborât.
17. Că m-au înconjurat câini mulţi, adunarea celor vicleni m-a împresurat.
18. Străpuns-au mâinile mele şi picioarele mele.
19. Numărat-au toate oasele mele, iar ei priveau şi se uitau la mine.
20. Împărţit-au hainele mele loruşi şi pentru cămaşa mea au aruncat sorţi.
21. Iar Tu, Doamne, nu depărta ajutorul Tău de la mine, spre sprijinul meu ia aminte.
22. Izbăveşte de sabie sufletul meu şi din gheara câinelui viaţa mea.
23. Izbăveşte-mă din gura leului şi din coarnele taurilor smerenia mea.
24. Spune-voi numele Tău fraţilor mei; în mijlocul adunării Te voi lăuda, zicând:
25. Cei ce vă temeţi de Domnul, lăudaţi-L pe El, toată seminţia lui Iacob slăviţi-L pe El!
26. Să se teamă de Dânsul toată seminţia lui Israel.
27. Că n-a defăimat, nici n-a lepădat ruga săracului,
28. Nici n-a întors fala Lui de la mine şi când am strigat către Dânsul, m-a auzit.
29. De la Tine este lauda mea în adunare mare, rugăciunile mele le voi face înaintea celor ce se tem de El.
30. Mânca-vor săracii şi se vor sătura şi vor lăuda pe Domnul, iar cei ce-L caută pe Dânsul vii vor fi inimile lor în veacul veacului.
31. Îşi vor aduce aminte şi se vor întoarce la Domnul toate marginile pământului.
32. Şi se vor închina înaintea Lui toate seminţiile neamurilor.
33. Că a Domnului este împărăţia şi El stăpâneşte peste neamuri.
34. Mâncat-au şi s-au închinat toţi graşii pământului, înaintea Lui vor cădea toţi cei ce se coboară în pământ.
35. Şi sufletul meu în El viază, şi seminţia mea va sluji Lui.
36. Se va vesti Domnului neamul ce va să vină. Şi vor vesti dreptatea Lui poporului ce se va naşte şi ce a făcut Domnul.

Însănătoşirea presupune două etape: arderea negativităţii ancestrale sau achiziţionate şi restabilirea comuniunii cu armonia divină!

Psalmul 21 (sau 22, după alte numărători), este unul dintre psalmii care ne vorbesc direct despre penitență și purificare. Începe cu cuvintele care rezonează puternic în sufletele multora:

„Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, ia aminte la mine, pentru ce m-ai părăsit?”.

Aceste cuvinte, rostite de Iisus pe cruce, nu sunt doar un strigăt de durere, ci și un semn al penitenței profunde pentru întreaga omenire.

Acest psalm este mai mult decât o simplă rugăciune; este un fel de călătorie a sufletului prin întuneric spre lumină. El începe cu o stare de disperare, de părăsire, dar nu se oprește acolo. Psalmul ne conduce prin suferința și durerea omului, pentru a ajunge la o înțelegere profundă a sacrificiului și iubirii lui Dumnezeu. E ca și cum ai merge printr-o furtună teribilă, dar apoi găsești un port sigur.

Un aspect important al acestui psalm este modul în care reflectă suferința și penitența lui Iisus. Când Iisus rostește aceste cuvinte pe cruce, nu o face doar ca o expresie a suferinței Sale, ci și ca o împlinire a profeției. „Străpuns-au mâinile mele și picioarele mele… și pentru cămașa mea au aruncat sorți” – aceste cuvinte nu sunt doar despre durere, ci și despre împlinirea unui destin mai mare, despre arderea păcatului lumii.

Citind acest psalm, ne reamintim sacrificiul lui Iisus și modul în care penitența Sa a ars păcatul lumii. Este un mod de a retrăi și de a înțelege profund penitența lui Hristos. Pentru mulți, acest psalm este un fel de punte între suferința umană și mântuirea divină. Ne ajută să înțelegem că, chiar și în cele mai întunecate momente, nu suntem singuri – Dumnezeu este cu noi, chiar și atunci când pare că ne-a părăsit.

Psalmul 21 este o rugăciune de suferință, o mărturie a puterii și a iubirii lui Dumnezeu, care ne transformă suferința în speranță și ne conduce din întuneric la lumină!

Psalmul 31 (32).

„Fericiţi cărora s-au iertat fărădelegile şi cărora s-au acoperit păcatele. Fericit bărbatul, căruia nu-i va socoti Domnul păcatul, nici nu este în gura lui vicleşug…”

Psalmul 31
1. Fericiţi cărora s-au iertat fărădelegile şi cărora s-au acoperit păcatele.
2. Fericit bărbatul, căruia nu-i va socoti Domnul păcatul, nici nu este în gura lui vicleşug.
3. Că am tăcut, îmbătrânit-au oasele mele, când strigam toată ziua.
4. Că ziua şi noaptea s-a îngreunat peste mine mâna Ta şi am căzut în suferinţă când ghimpele Tău mă împungea.
5. Păcatul meu l-am cunoscut şi fărădelegea mea n-am ascuns-o, împotriva mea.
6. Zis-am: „Mărturisi-voi fărădelegea mea Domnului”; şi Tu ai iertat nelegiuirea păcatului meu.
7. Pentru aceasta se va ruga către Tine tot cuviosul la vreme potrivită, iar potop de ape multe de el nu se va apropia.
8. Tu eşti scăparea mea din necazul ce mă cuprinde, bucuria mea; izbăveşte-mă de cei ce m-au înconjurat.
9. Înţelepţi-te-voi şi te voi îndrepta pe calea aceasta, pe care vei merge; aţinti-voi spre tine ochii Mei.
10. Nu fi ca un cal şi ca un catâr, la care nu este pricepere; cu zăbală şi cu frâu fălcile lor voi strânge ca să nu se apropie de tine.
11. Multe sunt bătăile păcătosului; iar pe cel ce nădăjduieşte în Domnul, mila îl va înconjura.
12. Veseliţi-vă în Domnul şi vă bucuraţi, drepţilor, şi vă lăudaţi toţi cei drepţi la inimă.

„Ferice de cel cu fărădelegea iertată şi de cel cu păcatul acoperit. Ferice de omul căruia nu-i ţine în seama Domnul nelegiuirea! Ferice de omul căruia Domnul nu-i socoteste greșeala!”

Psalmul 31 (sau 32, în funcție de numerotarea folosită) ne aduce o rază de speranță și alinare, chiar și în momentele cele mai grele. Acest psalm ne vorbește despre iertare și despre cum greșelile noastre pot fi acoperite de mila lui Dumnezeu. Începe cu cuvintele

„Fericiţi cărora s-au iertat fărădelegile şi cărora s-au acoperit păcatele!”

Acesta nu este doar un mesaj despre iertarea divină, ci și despre cum putem trăi o viață mai bună, recunoscându-ne greșelile și căutând iertarea. E ca și cum ai avea o greutate mare pe umeri și, brusc, cineva vine și ți-o ia. Psalmul ne spune că, dacă ne recunoaștem greșelile și le mărturisim, Dumnezeu ne va ierta.

Dar acest psalm ridică și o întrebare importantă: există oare greșeli pe care Dumnezeu le-ar trece cu vederea? Răspunsul este unul afirmativ, dar nu în sensul că putem face orice fără consecințe. Mai degrabă, ne învață că, chiar dacă greșim, Dumnezeu ne oferă o cale de întoarcere și de îndreptare. Prin greșeală, ne micșorăm, suferim, dar acest lucru nu înseamnă că suntem condamnați. Dacă ne întoarcem la Dumnezeu și ne cerem iertare, El ne va primi înapoi și ne va ajuta să creștem din nou.

Cu toate acestea, trăind micșorați, suportăm consecințele greșelilor noastre – fie că vorbim despre marginalizare, mediocritate sau orice alt tip de suferință. Psalmul ne învață că putem trăi și în această stare micșorată, dar sănătoși, atâta timp cât rămânem sub binecuvântarea lui Dumnezeu. Ideea este că, chiar dacă suntem micșorați de greșelile noastre, nu trebuie să ne lăsăm copleșiți sau distruși de ele.

Așadar, Psalmul 31 este un imn al speranței și al iertării. Ne arată că, indiferent cât de greu greșim, există întotdeauna o cale înapoi spre Dumnezeu. O cale către iertare și eliberare de povara greșelilor noastre! Este un mesaj puternic despre cum să ne confruntăm cu greșelile și să găsim puterea de a merge mai departe, reînnoiți și curățiți.

Psalmul 50 (51).

„Miluieşte-mă, Dumnezeule, după mila Ta (…) întoarce faţa Ta de la păcatele mele…”.

PSALMUL 50
Al lui David

1. Miluiește‑mă, Dumnezeule, după mare mila Ta

2. Și după mulțimea îndurărilor Tale, șterge fărădelegea mea.

3. Mai vârtos mă spală de fărădelegea mea și de păcatul meu mă curățește.

4. Că fărădelegea mea eu o cunosc și păcatul meu înaintea mea este pururea.

5. Ție Unuia am greșit și rău înaintea Ta am făcut, așa încât drept ești Tu întru cuvintele Tale și biruitor când vei judeca Tu.

6. Că iată, întru fărădelegi m‑am zămislit și în păcate m‑a născut maica mea.

7. Că iată, adevărul ai iubit; cele nearătate și cele ascunse ale înțelepciunii Tale mi‑ai arătat mie.

8. Stropi‑mă‑vei cu isop și mă voi curăți; spăla-mă‑vei și mai vârtos decât zăpada mă voi albi.

9. Auzului meu vei da bucurie și veselie; bucura-se‑vor oasele mele cele smerite.

10. Întoarce fața Ta de la păcatele mele și toate fărădelegile mele șterge‑le.

11. Inimă curată zidește întru mine, Dumnezeule, și duh drept înnoiește întru cele dinlăuntru ale mele.

12. Nu mă lepăda de la fața Ta și Duhul Tău Cel Sfânt nu‑L lua de la mine.

13. Dă‑mi mie bucuria mântuirii Tale și cu duh stăpânitor mă întărește.

14. Învăța‑voi pe cei fără de lege căile Tale și cei necredincioși la Tine se vor întoarce.

15. Izbăvește‑mă de vărsarea de sânge, Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele; bucura‑se‑va limba mea de dreptatea Ta.

16. Doamne, buzele mele vei deschide și gura mea va vesti lauda Ta.

17. Că de ai fi voit jertfă, Ți‑aș fi dat; arderile de tot nu le vei binevoi.

18. Jertfa lui Dumnezeu, duhul umilit, inima înfrântă și smerită Dumnezeu nu o va urgisi.

19. Fă bine, Doamne, întru bunăvoirea Ta, Sionului, și să se zidească zidurile Ierusalimului.

20. Atunci vei binevoi jertfa dreptății, prinosul și arderile de tot; atunci vor pune pe altarul Tău viței.

 

Este cel mai important dintre Psalmii penitenţei. Uneori duhovnicii impun drept canon copierea zilnică a acestui psalm, timp de 21 de zile. El conţine şi sugestia arderii păcatului, dar şi imperativul iertării, ca ultimă şansă a purificării!

În inima tradiției și credinței noastre, se află un psalm care vorbește direct sufletului fiecăruia dintre noi, indiferent de greutățile pe care le trăim!

Este vorba despre Psalmul 50 (sau 51), unul dintre cele mai cunoscute și iubite texte din Biblie. Acest psalm este cel mai important psalm al penitenței fiind folosit în momentele de căutare a iertării și curățirii sufletești.

„Miluiește-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta”

Așa începe acest psalm. Cu aceste cuvinte, fiecare dintre noi își poate exprima propria dorință de a fi iertat și de a se curăți de greșeli. E ca și cum ai sta de vorbă cu Dumnezeu și I-ai spune toate necazurile și greșelile, cerându-I ajutor și iertare.

Psalmul 50 este un ghid, care face parte din Psalmii penitenței sau ai purificării ,  ajutandu-ne să înțelegem cum să ne confruntăm cu greșelile noastre și cum să căutăm iertarea. Ne învață că recunoașterea greșelilor noastre este primul pas către purificare și că Dumnezeu este mereu gata să ne ierte dacă ne întoarcem cu sinceritate către El.

Psalmul 50 ne vorbește despre arderea păcatului, dar și despre iertarea ca ultimă șansă de purificare. Este un mesaj de speranță pentru toți cei care se simt copleșiți de greșeli și care caută o cale de a se întoarce la o viață curată și împlinită!

Psalmul 141 (142).

„Cu glasul meu către Domnul am strigăt, cu glasul meu către Domnul m-am rugat.”

Psalmul 141
1. Cu glasul meu către Domnul am strigat, cu glasul meu către Domnul m-am rugat.
2. Vărsa-voi înaintea Lui rugăciunea mea, necazul meu înaintea Lui voi spune.
3. Când lipsea dintru mine duhul meu, Tu ai cunoscut cărările mele. În calea aceasta în care am umblat, ascuns-au cursă mie.
4. Luat-am seama de-a dreapta şi am privit şi nu era cine să mă cunoască. Pierit-a fuga de la mine şi nu este cel ce caută sufletul meu.
5. Strigat-am către Tine, Doamne, zis-am: „Tu eşti nădejdea mea, partea mea eşti în pământul celor vii”.
6. Ia aminte la rugăciunea mea, că m-am smerit foarte. Izbăveşte-mă de cei ce mă prigonesc, că s-au întărit mai mult decât mine.
7. Scoate din temniţă sufletul meu, ca să laude numele Tău, Doamne. Pe mine mă aşteaptă drepţii, până ce-mi vei răsplăti mie.

„Cu glasul meu strig către Domnul…” Este Psalmul asumării sacrificiului de sine, spre ridicare celor părăsiţi şi spre transformarea singurătăţii în şansă!

În viața fiecăruia dintre noi sunt momente când ne simțim singuri, părăsiți, poate chiar uitați de lume. În acele clipe, când parcă nu mai avem pe nimeni, ne întoarcem spre credință, spre rugăciune. Aici, în adâncul sufletului, găsim cuvinte care ne vorbesc direct, ca și cum ar fi fost scrise special pentru noi. Unul dintre aceste cuvinte de mângâiere este Psalmul 141 (sau 142), un psalm al strigătului către Dumnezeu, ce face parte din Psalmii penitenţei sau ai purificării!

„Cu glasul meu către Domnul am strigat, cu glasul meu către Domnul m-am rugat”

Așa începe acest psalm. Simțindu-te la capătul puterilor, strigi către Dumnezeu, îi spui tot ce ai pe inimă, toate necazurile și suferințele tale. Este o rugăciune venită din adâncul sufletului, un strigăt de ajutor.

Acest psalm nu este doar un strigăt de disperare, ci și o recunoaștere a puterii și a mângâierii lui Dumnezeu. În momentele de singurătate și disperare, psalmul ne învață să ne întoarcem către Dumnezeu, să ne punem nădejdea în El. Ne spune că, chiar și atunci când ne simțim părăsiți de toți, Dumnezeu este acolo pentru noi.

Mai mult decât atât, Psalmul 141 vorbește despre asumarea sacrificiului de sine. În momentele cele mai grele, avem șansa de a ne transforma suferința în ceva mai mare decât noi înșine. Ne învață să ne folosim singurătatea și suferința ca pe o oportunitate de a ne ridica, de a ne întări și de a-i ajuta și pe ceilalți.

Prin rugăciunea către Dumnezeu, psalmul ne arată că, în cele mai întunecate momente ale vieții, există speranță și mângâiere. Psalmii penitenței sunt cunoscuți și ca psalmii de căință!

Este un mesaj puternic pentru toți cei care se simt singuri, părăsiți sau disperați:
Nu sunteți singuri, strigătul vostru este auzit!
Distribuie