PSALMUL 1 Al lui David – legea Domnului e voia lui!

0

PSALMUL 1
Al lui David.
1. Fericit bărbatul, care n-a umblat
in sfatul necredincioşilor și în calea
păcătoşilor nu a stat și pe scaunul
hulitorilor n-a şezut ;
2. Ci în legea Domnului e voia lui
și la legea Lui va cugeta ziua și noaptea.
3. Şi va fi ca un pom răsădit. lîngă
izvoarele apelor, care rodul său va da
la vremea sa şi frunza lui nu va că-
dea și toate cite va face vor spori.
4. Nu sint aşa necredincíoşii, nu
sint aşa ! Ci ca praful ce-l spulberă
vintul de pe fața pămintului.
5. De aceea nu se vor ridica necre-
dincioşii la judecată, nici păcătoşii în
sfatul drepților.
6. Că ştie Domnul calea drepților-
iar calea necredincioşilor va pieri.

 

„Fericit bărbatul, care n-a umblat in sfatul necredincioşilor și în calea păcătoşilor nu a stat și pe scaunul hulitorilor n-a şezut” În tumultul și nesiguranța lumii în care trăim, cuvintele străvechi ale Psalmului 1, atribuit lui David, își găsesc ecou puternic. legea Domnului e voia lui!”

Psalmul începe cu o declarație vie:

„Fericit bărbatul, care n-a umblat in sfatul necredincioşilor și în calea păcătoşilor nu a stat și pe scaunul hulitorilor n-a şezut”.

Acest îndemn la a alege calea corectă, departe de influențele negative, este mai actual ca niciodată.

Reflectând la viața de zi cu zi, unde adesea suntem bombardați cu sfaturi și păreri din toate părțile, găsim în Psalmul 1 o linie clară de urmat.

legea Domnului e voia lui și la legea Lui va cugeta ziua și noaptea „

Nu este doar o recomandare de a urma un set de reguli, ci de a găsi în acestea un ghid permanent, un suport neclintit în fața problemelor.

Meditația asupra „legii Domnului” este văzută ca o sursă de binecuvântare și stabilitate. Cel care reflectează la legea Domnului și o aplică în viața sa este comparat cu „un pom răsădit lîngă izvoarele apelor”, care își primește hrănirea și forța din această lege divină. Acesta este contrastat cu necredincioșii, care sunt lipsiți de astfel de rădăcini spirituale și sunt astfel efemeri și instabili, „ca praful ce-l spulberă vintul de pe fața pămintului.”

Imaginea celui drept este prezentată în termeni frumoși și puternici:

„Și va fi ca un pom răsădit lîngă izvoarele apelor, care rodul său va da la vremea sa şi frunza lui nu va cădea și toate cite va face vor spori”

Cine nu și-ar dori să fie ca acest pom, roditor și neclintit? Este o metaforă a stabilității și prosperității, indiferent de ce ne aduce viața.

În contrast, soarta celor care aleg alt drum este sumbră:

„Nu sint aşa necredincioşii, nu sint aşa! Ci ca praful ce-l spulberă vintul de pe fața pămintului”

Acest verset ne prezintă fragilitatea celor fără principii. De asemenea ne arată și cât de ușor pot fi luați de vânturile schimbării sau ale încercărilor, fără o bază solidă.

Mai departe, psalmul aduce în discuție conceptul de judecată și poziția fiecăruia:

„De aceea nu se vor ridica necredincioşii la judecată, nici păcătoşii în sfatul drepților”

Aici este vorba despre o separare clară între cei care au ales calea corectă și cei care nu au făcut-o. Fiecare are parte de un destin diferit.

„nu se vor ridica necredincioșii la judecată”

Aici se intelege că necredincioșii nu vor avea parte de același statut sau onoare ca drepții în momentul judecății divine. În multe tradiții religioase, judecata finală este văzută ca un moment de discernământ suprem, unde faptele și credința fiecăruia sunt evaluate. Necredincioșii, neavând un fundament de credință și fapte drepte, sunt prezentați ca neavând un rol sau o poziție în acest context.

De asemenea, „nici păcătoșii în sfatul drepților” amplifică această idee. Sugerează astfel că cei care trăiesc în păcat nu vor fi incluși sau respectați în comunitatea celor drepți. „Sfatul drepților” este interpretat ca o adunare a celor care trăiesc conform învățăturilor divine, unde păcătoșii nu au loc.

Finalul psalmului aduce o concluzie categorică asupra celor două căi de viață:

„Că ştie Domnul calea drepților- iar calea necredincioşilor va pieri”

Aceste cuvinte subliniază ideea că, în timp ce calea drepților este păzită de Dumnezeu, cea a necredincioșilor este sortită dispariției. Acest ultim verset ne amintește de inevitabilitatea consecințelor alegerilor noastre, fie că ele sunt bune sau rele.

Calea drepților este asociată cu stabilitatea, prosperitatea și, în cele din urmă, cu triumful asupra dificultăților vieții.

Pe de altă parte, se spune că „calea necredincioșilor va pieri”. Acest lucru subliniază ideea de finalitate și de consecințe nefavorabile pentru cei care aleg să ignore sau să respingă principiile spirituale și morale.

Termenul „va pieri” sugerează o dispariție completă sau un sfârșit definitiv, în contrast puternic cu stabilitatea și continuitatea promisă drepților.

Distribuie