Psalmul 13 Al lui David
1. Zis-a cel nebun în inima sa: „Nu este Dumnezeu!” Stricatu-s-au oamenii şi urâţi s-au făcut întru îndeletnicirile lor. Nu este cel ce face bunătate, nu este până la unul.
2. Domnul din cer a privit peste fiii oamenilor, să vadă de este cel ce înţelege, sau cel ce caută pe Dumnezeu.
3. Toţi s-au abătut, împreună netrebnici s-au făcut; nu este cel ce face bunătate, nu este până la unul.
4. Oare, nu se vor înţelepţi toţi cei ce lucrează fărădelegea? Cei ce mănâncă pe poporul Meu ca pâinea, pe Domnul nu L-au chemat.
5. Acolo s-au temut de frică, unde nu era frică, că Dumnezeu este cu neamul drepţilor.
6. Săracul nădăjduieşte în Domnul şi voi aţi râs de nădejdea lui, zicând: Cine va da din Sion mântuire lui Israel?
7. Dar când va întoarce Domnul pe cei robiţi ai poporului Său, bucura-se-va Iacob şi se va veseli Israel.
În vremea când totul pare pierdut, când oamenii își întorc spatele unii altora și uită de bine, cuvintele lui David din Psalmul 13 ne reamintesc o realitate dureroasă:
„Zis-a cel nebun în inima sa: ‘Nu este Dumnezeu!’ Stricatu-s-au oamenii și urâți s-au făcut întru îndeletnicirile lor. Nu este cel ce face bunătate, nu este până la unul.”
Aceste cuvinte zugrăvesc un tablou sumbru al societății, în care oamenii par să-și piardă umanitatea și credința. Cuvintele astea răsună adânc în sufletul nostru, mai ales când vedem cât de urât se poartă unii oameni unii cu alții. Parcă nu mai e niciunul care să facă ceva bun, toți sunt gata să-ți întoarcă spatele.
Dar nu e totul pierdut, căci există și o speranță. Chiar și în vremurile astea grele, când parcă fiecare e pentru el, Domnul nu ne uită. Așa cum spunea David,
„Domnul din cer a privit peste fiii oamenilor, să vadă de este cel ce înțelege, sau cel ce caută pe Dumnezeu.”
Chiar dacă unii oameni sunt rătăciți și fac numai rele, există totuși cei care-și păstrează credința și nădejdea.
Și chiar dacă lucrurile par negre, nu trebuie să ne pierdem speranța.
„Toți s-au abătut, împreună netrebnici s-au făcut; nu este cel ce face bunătate, nu este până la unul.”
În Psalmul 13, astea sunt cuvinte grele, dar ne arată că nu suntem singuri în lupta asta. Toți avem momente când parcă nu mai vedem lumina de la capătul tunelului.
Dar să nu uităm că fiecare dintre noi are puterea să schimbe lucrurile. Ca și în vremurile lui David, când cei răi
„mănâncă pe poporul Meu ca pâinea,”
noi trebuie să ne adunăm și să luptăm împotriva răului. Să ne unim și să arătăm că încă mai există bunătate în lume.
Și când vine vorba de speranță, să ne amintim cuvintele pline de înțelepciune:
„Săracul nădăjduiește în Domnul și voi ați râs de nădejdea lui, zicând: Cine va da din Sion mântuire lui Israel?”
Chiar și cei mai săraci dintre noi pot avea speranță și credință. Nu trebuie să ne batem joc de speranțele lor, ci mai degrabă să încercăm să le înțelegem și să le susținem.
Și la final, să nu uităm că indiferent cât de greu ne e, există mereu un zori de zi nou.
„Dar când va întoarce Domnul pe cei robiți ai poporului Său, bucura-se-va Iacob și se va veseli Israel.”
Așa că să păstrăm credința și să sperăm într-un viitor mai bun, chiar și în cele mai întunecate zile!