Psalmul 15 Al lui David – un text vechi, dar plin de înțelepciune!

0

Psalmul 15 Al lui David 

1. Păzeşte-mă, Doamne, că spre Tine am nădăjduit.
2. Zis-am Domnului: „Domnul meu eşti Tu, că bunătăţile mele nu-ţi trebuie”.
3. Prin sfinţii care sunt pe pământul Lui minunată a făcut Domnul toată voia întru ei.
4. Înmulţitu-s-au slăbiciunile celor ce aleargă după alţi dumnezei. Nu voi lua parte la adunările lor cu jertfe de sânge, nici nu voi pomeni numele lor pe buzele mele.
5. Domnul este partea moştenirii mele şi a paharului meu. Tu eşti Cel care îmi aşezi mie iarăşi moştenirea mea.
6. Sorţii mi-au căzut între cei puternici, că moştenirea mea este puternică.
7. Binecuvânta-voi pe Domnul, Cel ce m-a înţelepţit; la aceasta şi noaptea mă îndeamnă inima mea.
8. Văzut-am mai înainte pe Domnul înaintea mea pururea, că de-a dreapta mea este ca să nu mă clatin.
9. Pentru aceasta s-a veselit inima mea şi s-a bucurat limba mea, dar încă şi trupul meu va sălăşlui întru nădejde.
10. Că nu vei lăsa sufletul meu în iad, nici nu vei da pe cel cuvios al Tău să vadă stricăciunea.
11. Cunoscute mi-ai făcut căile vieţii; umplea-mă-vei de veselie cu faţa Ta, şi la dreapta Ta de frumuseţi veşnice mă vei sătura.

 

Într-o lume plină de neliniști și încurcături, mulți dintre noi căutăm un fel de ghid sau mângâiere, ceva care să ne dea putere și speranță. Ei bine, poate fi surprinzător, dar răspunsurile la multe dintre aceste căutări se găsesc într-un loc la care mulți nici nu s-ar fi gândit: în Psalmul 15, un text vechi, dar plin de înțelepciune.

„Psalmul 15” începe cu un strigăt sincer:

„Păzeşte-mă, Doamne, că spre Tine am nădăjduit.”

Parcă sună familiar, nu? Cine dintre noi nu și-a pus speranța în ceva mai mare la un moment dat în viață? Și aici nu e vorba de vreo filozofie complicată, ci pur și simplu de dorința de a fi protejat, de a fi păzit de cineva mai puternic decât noi.

Autorul Psalmului, evident, se adresează Domnului, spunând:

„Domnul meu eşti Tu, că bunătăţile mele nu-ţi trebuie”.

Aici e un gând demn de luat în seamă. Nu trebuie să fim cine știe ce, să avem cine știe ce realizări ca să fim importanți pentru Dumnezeu. El ne vede așa cum suntem, cu bune și cu rele, și tot ne iubește.

Apoi, în versetul 3, vine un alt gând puternic:

„Prin sfinţii care sunt pe pământul Lui minunată a făcut Domnul toată voia întru ei.”

Uite, aici se vorbește despre oameni obișnuiți, ca mine și ca tine, care devin extraordinari prin puterea și voia lui Dumnezeu. Nu e nevoie să fii vreun erou de roman sau vreo vedetă la TV ca să faci lucruri minunate. E suficient să fii tu, cu credința ta.

Mai departe, versetul 4 ne avertizează despre pericolele de a alerga după „alţi dumnezei” și cum asta ne poate aduce doar necazuri.

„Nu voi lua parte la adunările lor cu jertfe de sânge, nici nu voi pomeni numele lor pe buzele mele.”

E ca și cum ni se spune să fim atenți cu ce ne implicăm și cu cine ne însoțim. Alegerea greșită poate să ne tragă în jos.

Și apoi, în versetul 5, vine un gând foarte frumos:

„Domnul este partea moştenirii mele şi a paharului meu. Tu eşti Cel care îmi aşezi mie iarăşi moştenirea mea.”

Practic, ni se spune că cel mai bun lucru pe care îl putem moșteni, cel mai de preț lucru pe care îl avem, e legătura noastră cu Dumnezeu. Nu case, nu mașini, nu conturi în bancă, ci credința și relația noastră cu El.

Versetul 6 ne aduce un mesaj de putere:

„Sorţii mi-au căzut între cei puternici, că moştenirea mea este puternică.”

E ca și cum am fi parte dintr-un grup select, un grup de oameni puternici, nu neapărat prin forță fizică sau bogăție, ci prin credința și speranța pe care o avem.

„Înmulţitu-s-au slăbiciunile celor ce aleargă după alţi dumnezei”

ne arată că urmărirea lucrurilor greșite poate duce la probleme și mai mari. Dacă alegem calea greșită, ne putem pierde pe noi înșine și tot ce e important pentru noi.

În Psalmul 15, fiecare verset este ca o mică lecție de viață, un ghid simplu și direct pentru oricine caută un sens, un ajutor în vremuri tulburi. Nu e nevoie să fii un savant sau un sfânt ca să înțelegi mesajele astea. Sunt pentru toți, indiferent de cine suntem sau ce am făcut în viață.

Și uite așa, în final, Psalmul se încheie cu un mesaj de speranță și încurajare:

„Că nu vei lăsa sufletul meu în iad, nici nu vei da pe cel cuvios al Tău să vadă stricăciunea.”

E o promisiune de salvare, de protecție. Indiferent cât de jos ne-am simți sau cât de greu ne-ar fi, există mereu o speranță, o mână întinsă!

Aceasta este esența mesajului din Psalmul 15, un mesaj care, chiar și după atâtea secole, încă rezonează cu noi toți!

Distribuie