Psalmul 17 – O cîntare a lui David
1. Iubi-Te-voi Doamne, vârtutea mea. Domnul este întărirea mea şi scăparea mea şi izbăvitorul meu,
2. Dumnezeul meu, ajutorul meu şi voi nădăjdui spre Dânsul,
3. Apărătorul meu şi puterea mântuirii mele şi sprijinitorul meu.
4. Lăudând voi chema pe Domnul şi de vrăjmaşii mei mă voi izbăvi.
5. Cuprinsu-m-au durerile morţii şi râurile fărădelegii m-au tulburat.
6. Durerile iadului m-au înconjurat; întâmpinatu-m-au laţurile morţii.
7. Şi când mă necăjeau am chemat pe Domnul şi către Dumnezeul meu am strigat.
8. Auzit-a din locaşul Lui cel sfânt glasul meu şi strigarea mea, înaintea Lui, va intra în urechile Lui.
9. şi s-a clătinat şi s-a cutremurat pământul şi temeliile munţilor s-au tulburat şi s-au clătinat că S-a mâniat pe ele Dumnezeu.
10. Întru mânia Lui fum s-a ridicat şi pară de foc de la faţa Lui, cărbuni aprinşi de la El.
11. Şi a plecat cerurile şi S-a coborât şi negură era sub picioarele Lui.
12. Şi S-a suit pe heruvimi şi a zburat; zburat-a pe aripile vântului.
13. Şi şi-a pus întunericul acoperământ, împrejurul Lui cortul Lui, apă întunecoasă în norii văzduhului.
14. De strălucirea feţei Lui norii au fugit, glasul Lui prin grindină şi cărbuni de foc.
15. Şi a tunat din cer Domnul şi Cel Preaînalt a dat glasul Său.
16. Trimis-a săgeţi şi i-a risipit pe ei, şi fulgere a înmulţit şi i-a tulburat pe ei.
17. Şi s-au arătat izvoarele apelor şi s-au descoperit temeliile lumii,
18. De certarea Ta, Doamne, de suflarea Duhului mâniei Tale.
19. Trimis-a din înălţime şi m-a luat, ridicatu-m-a din ape multe.
20. Izbăveşte-mă de vrăjmaşii mei cei tari şi de cei ce mă urăsc pe mine, că s-au întărit mai mult decât mine.
21. Întâmpinatu-m-au ei în ziua necazului meu, dar Domnul a fost întărirea mea
22. Şi m-a scos la loc larg, m-a izbăvit, că m-a voit.
23. Şi îmi va răsplăti mie Domnul după dreptatea mea, şi după curăţia mâinilor mele îmi va răsplăti mie,
24. Că am păzit căile Domnului şi n-am fost necredincios Dumnezeului meu.
25. Că toate judecăţile Lui sunt înaintea mea, şi îndreptările Lui nu s-au depărtat de la mine.
26. Şi voi fi fără prihană cu Dânsul, şi mă voi păzi de fărădelegea mea.
27. Şi îmi va răsplăti mie Domnul după dreptatea mea, şi după curăţia mâinilor mele înaintea ochilor Lui.
28. Cu cel cuvios, cuvios vei fi; şi cu omul nevinovat, nevinovat vei fi.
29. Şi cu cel ales, ales vei fi; şi cu cel îndărătnic Te vei îndărătnici.
30. Că Tu pe poporul cel smerit îl vei mântui, şi ochii mândrilor îi vei smeri.
31. Că Tu vei aprinde făclia mea, Doamne; Dumnezeul meu, vei lumina întunericul meu.
32. Căci cu Tine mă voi izbăvi de ispită, şi cu Dumnezeul meu voi trece zidul.
33. Dumnezeul meu, fără prihană este calea Lui, cuvintele Domnului în foc lămurite; scut este tuturor celor ce nădăjduiesc în El.
34. Că cine este Dumnezeu afară de Domnul? Şi cine este Dumnezeu afară de Dumnezeul nostru?
35. Dumnezeu, Cel ce mă încinge cu putere, şi a pus fără prihană calea mea.
36. Cel ce face picioarele mele ca ale cerbului şi peste cele înalte mă pune.
37. Cel ce întăreşti mâinile mele în vreme de război, şi ai pus arc de aramă în braţele mele.
38. Şi mi-ai dat mie scutul mântuirii mele şi dreapta Ta m-a sprijinit.
39. Şi certarea Ta m-a îndreptat până în sfârşit, şi certarea Ta însăşi mă va învăţa.
40. Lărgit-ai paşii mei sub mine, şi n-au slăbit picioarele mele.
41. Urmări-voi pe vrăjmaşii mei şi-i voi prinde pe dânşii şi nu mă voi întoarce până ce se vor sfârşi.
42. Îi voi zdrobi pe ei şi nu vor putea să stea, cădea-vor sub picioarele mele.
43. Şi m-ai încins cu putere spre război şi ai împiedicat pe toţi cei ce se sculau împotriva mea.
44. Şi pe vrăjmaşii mei i-ai făcut să fugă, iar pe cei ce mă urăsc pe mine i-ai nimicit.
45. Strigat-au către Domnul, şi nu era cel ce mântuieşte; şi nu i-a auzit pe ei.
46. Şi-i voi sfărâma pe ei ca praful în faţa vântului, ca tina uliţelor îi voi zdrobi pe ei.
47. Izbăveşte-mă de răzvrătirile poporului; pusu-m-ai căpetenie neamurilor.
48. Poporul pe care nu l-am cunoscut mi-a slujit mie. Cu auzul urechii m-a auzit.
49. Fiii străini m-au minţit pe mine. Fiii străini au îmbătrânit şi au şchiopătat din cărările lor.
50. Viu este Domnul şi binecuvântat este Dumnezeul meu, şi să se înalţe Dumnezeul mântuirii mele.
51. Dumnezeule, Cel ce mi-ai dat izbânda şi mi-ai supus popoarele; Izbăvitorul meu de vrăjmaşii ceâ furioşi,
52. De la cei ce se ridică împotriva mea, înalţă-mă, de omul nedrept izbăveşte-mă.
53. Pentru aceasta Te voi lăuda între neamuri, Doamne, şi numele Tău îl voi cânta.
54. Cel ce măreşti mântuirea împăratului Tău şi faci milă unsului Tău, lui David şi seminţiei lui până în veac.
Psalmul 17, cunoscut în tradiția creștină, exprimă o rugăciune profundă și un strigăt de ajutor către Dumnezeu. Psalmul, compus într-o formă poetică, îmbină elemente de laudă, cerere și mulțumire adresate lui Dumnezeu.
Inițial, regele David, își exprimă încrederea și dragostea față de Dumnezeu, numindu-L „vârtutea mea”, „scăparea mea” și „izbăvitorul meu”.
„Psalmul 17” începe cu o expresie de dragoste și recunoștință:
„Iubi-Te-voi Doamne, vârtutea mea. Domnul este întărirea mea şi scăparea mea şi izbăvitorul meu,”.
Aceste cuvinte deschid psalmul cu o notă de devotament și recunoaștere a puterii și protecției oferite de Dumnezeu.
Versetul 2 continuă această temă:
„Dumnezeul meu, ajutorul meu şi voi nădăjdui spre Dânsul,”.
Aici, autorul își exprimă speranța și încrederea în Dumnezeu ca fiind ajutorul său în momentele dificile.
Autorul vorbește apoi despre pericolele și provocările cu care se confruntă, în versetul 5:
„Cuprinsu-m-au durerile morţii şi râurile fărădelegii m-au tulburat.”
Această imagine puternică descrie o luptă interioară și o confruntare cu dificultățile vieții.
Important este modul în care autorul psalmului se adresează lui Dumnezeu, cerându-I ajutor și protecție. Se remarcă o relație personală și profundă cu divinitatea, un dialog sincer și deschis. De exemplu, în versetele
„Şi când mă necăjeau am chemat pe Domnul și către Dumnezeul meu am strigat”,
transpare ideea că, în momentele de dificultate, autorul se îndreaptă către Dumnezeu, ca o ultimă sursă de speranță și ajutor.
Versetul 9 descrie o reacție puternică a naturii la prezența divină:
„şi s-a clătinat şi s-a cutremurat pământul şi temeliile munţilor s-au tulburat şi s-au clătinat că S-a mâniat pe ele Dumnezeu.”
Aceasta evidențiază puterea și autoritatea lui Dumnezeu asupra întregii creații.
Mai departe, în versetul 20, autorul cere ajutorul lui Dumnezeu pentru a fi salvat de dușmani:
„Izbăveşte-mă de vrăjmaşii mei cei tari şi de cei ce mă urăsc pe mine, că s-au întărit mai mult decât mine.”
Acesta este un apel la Dumnezeu pentru protecție și mântuire în fața adversarilor.
În versetul 21, se exprimă încrederea în sprijinul lui Dumnezeu:
„Întâmpinatu-m-au ei în ziua necazului meu, dar Domnul a fost întărirea mea”.
Aici, autorul recunoaște că, chiar și în cele mai grele momente, Dumnezeu a fost sursa sa de putere.
Versetul 23 aduce un mesaj de speranță și de recompensă:
Autorul își exprimă încrederea că Dumnezeu îi va răsplăti faptele bune și viața curată.
Psalmul 17 este o mărturie a credinței neclintite și a speranței în puterea și mântuirea oferită de Dumnezeu. Este un exemplu de rugăciune și de căutare a ajutorului divin în momentele dificile, un psalm care vorbește despre confruntarea cu provocările vieții și despre găsirea sprijinului în credință.