Psalmul 2 Al lui David- despre respect, supunere, înțelepciune și siguranță!

0

Psalmul 2 Al lui David

1. Pentru ce s-au întărâtat neamurile şi popoarele au cugetat deşertăciuni?
2. S-au ridicat împăraţii pământului şi căpeteniile s-au adunat împreună împotriva Domnului şi a unsului Său, zicând:
3. « Să rupem legăturile lor şi să lepădăm de la noi jugul lor ».
4. Cel ce locuieşte în ceruri va râde de dânşii şi Domnul îi va batjocori pe ei!
5. Atunci va grăi către ei întru urgia Lui şi întru mânia Lui îi va tulbura pe ei;
6. Iar Eu sunt pus împărat de El peste Sion, muntele cel sfânt al Lui, vestind porunca Domnului.
7. Domnul a zis către Mine: „Fiul Meu eşti Tu, Eu astăzi Te-am născut!
8. Cere de la Mine şi-Ţi voi da neamurile moştenirea Ta şi stăpânirea Ta marginile pământului.
9. Le vei paşte pe ele cu toiag de fier; ca pe vasul olarului le vei zdrobi!”
10. Şi acum împăraţi înţelegeţi! Învăţaţi-vă toţi, care judecaţi pământul!
11. Slujiţi Domnului cu frică şi vă bucuraţi de El cu cutremur.
12. Luaţi învăţătură, ca nu cumva să Se mânie Domnul şi să pieriţi din calea cea dreaptă, când se va aprinde degrab mânia Lui! Fericiţi toţi cei ce nădăjduiesc în El.

„Pentru ce s-au întărâtat neamurile şi popoarele au cugetat deşertăciuni?”

Într-o lume în continuă schimbare și plină de provocări, cuvintele Psalmului 2 par să capteze esența unor conflicte etern umane. În Psalmul 2 vorbim despre respect, supunere, înțelepciune și siguranță, prin acceptarea autorității Domnului! Psalmul, cu un ton ferm și direct, începe cu o întrebare retorică profundă:

„Pentru ce s-au întărâtat neamurile şi popoarele au cugetat deşertăciuni?”

Această întrebare pare să se adreseze direct la agitația și la tulburările continue ale lumii. În același timp, și la tendința oamenilor de a se revolta și de a urmări scopuri fără substanță.

Imediat după aceasta, psalmul descrie un tablou al rezistenței umane față de autoritatea divină:

„S-au ridicat împăraţii pământului şi căpeteniile s-au adunat împreună împotriva Domnului şi a unsului Său, zicând: « Să rupem legăturile lor şi să lepădăm de la noi jugul lor »”.

Aici, se văd liderii lumii cum se coalizează într-o încercare zadarnică de a sfida voința divină, un gest care reflectă orgoliul și îndărătnicia umană.

Răspunsul la această sfidare vine din partea Domnului, cu un ton de autoritate și certitudine:

Cel ce locuieşte în ceruri va râde de dânşii şi Domnul îi va batjocori pe ei!”

Această reacție subliniază faptul că, în ciuda eforturilor omenești de rebeliune, autoritatea divină rămâne supremă și neclintită.

Mai departe, psalmul prezintă o imagine a autorității și puterii divine, prin intermediul unor declarații categorice:

„Iar Eu sunt pus împărat de El peste Sion, muntele cel sfânt al Lui, vestind porunca Domnului. Domnul a zis către Mine: ‘Fiul Meu eşti Tu, Eu astăzi Te-am născut! Cere de la Mine şi-Ţi voi da neamurile moştenirea Ta și stăpânirea Ta marginile pământului. Le vei paşte pe ele cu toiag de fier; ca pe vasul olarului le vei zdrobi!'”

Acest pasaj nu doar că afirmă autoritatea divină, dar și promite o justiție fermă împotriva celor care sfidează această autoritate. Imaginea de a păști neamurile „cu toiag de fier” și de a le „zdrobi… ca pe vasul olarului” vorbește despre o putere neîndurătoare și decisivă.

În final, psalmul se adresează direct liderilor și judecătorilor lumii, oferindu-le un sfat clar:

„Și acum împăraţi înţelegeţi! Învăţaţi-vă toţi, care judecaţi pământul! Slujiţi Domnului cu frică și vă bucuraţi de El cu cutremur.” 

Aceste cuvinte sunt un îndemn la respect și supunere față de Dumnezeu. Prin aceste cuvinte aflăm că adevărata înțelepciune și siguranța se găsesc în recunoașterea și acceptarea autorității supreme.

Psalmul 2 se încheie cu un avertisment și o promisiune: „Luaţi învăţătură, ca nu cumva să Se mânie Domnul și să pieriţi din calea cea dreaptă, când se va aprinde degrab mânia Lui! Fericiţi toţi cei ce nădăjduiesc în El.” Aceste ultime cuvinte ne reamintesc că, speranța și fericirea adevărată se găsesc în încrederea și credința în Dumnezeu!

Distribuie