Psalmul 23 Al lui David
1. Al Domnului este pământul şi plinirea lui; lumea şi toţi cei ce locuiesc în ea.
2. Acesta pe mări l-a întemeiat pe el şi pe râuri l-a aşezat pe el.
3. Cine se va sui în muntele Domnului Şi cine va sta în locul cel sfânt al Lui?
4. Cel nevinovat cu mâinile şi curat cu inima, care n-a luat în deşert sufletul său şi nu s-a jurat cu vicleşug aproapelui său.
5. Acesta va lua binecuvântare de la Domnul şi milostenie de la Dumnezeu, Mântuitorul său.
6. Acesta este neamul celor ce-L caută pe Domnul, al celor ce caută faţa Dumnezeului lui Iacob.
7. Ridicaţi, căpetenii, porţile voastre şi vă ridicaţi porţile cele veşnice şi va intra Împăratul slavei.
8. Cine este acesta Împăratul slavei? Domnul Cel tare şi puternic, Domnul Cel tare în război.
9. Ridicaţi, căpetenii, porţile voastre şi vă ridicaţi porţile cele veşnice şi va intra Împăratul slavei.
10. Cine este acesta Împăratul slavei? Domnul puterilor, Acesta este Împăratul slavei.
Psalmul 23, cunoscut de asemenea ca „Psalmul Împăratului Slavei”, este un imn de laudă care celebrează suveranitatea și măreția lui Dumnezeu.
Psalmul 23 începe cu o declarație a stăpânirii universale a lui Dumnezeu:
„Al Domnului este pământul și plinirea lui; lumea și toți cei ce locuiesc în ea”
Aceasta subliniază ideea că întreaga creație aparține lui Dumnezeu și este sub domnia Sa.
Versetele 2 și 3 descriu fundamentarea lumii de către Dumnezeu, stabilind că El a creat și întemeiat lumea cu ordine și scop. Interogarea
„Cine se va sui în muntele Domnului?” și „Cine va sta în locul cel sfânt al Lui?”
pune accent pe sfințenia și puritatea necesare pentru a se apropia de Dumnezeu. Aceste întrebări sugerează că nu oricine poate accesa prezența lui Dumnezeu, ci doar cei care sunt „nevinovați cu mâinile și curați cu inima”.
Versetele 4 și 5 oferă răspunsul la această întrebare, precizând calitățile necesare pentru a intra în prezența lui Dumnezeu: puritatea, integritatea, și evitarea înșelăciunii. Aceste versete subliniază importanța moralității și sincerității în relația cu Dumnezeu.
În versetele 6, 7 și 9, psalmul se transformă într-un apel către
„căpetenii” să ridice „porțile” pentru a permite intrarea „Împăratului slavei”
Această imagine simbolică sugerează pregătirea și deschiderea în fața domniei și prezenței divine.
Finalul psalmului (versetele 8 și 10) repetă întrebarea
„Cine este acest Împărat al slavei?”
și răspunde cu descrierea lui Dumnezeu ca fiind
„Domnul Cel tare și puternic”, „Domnul Cel tare în război” și „Domnul puterilor”.
Aceste epiteturi reflectă puterea, autoritatea și măreția lui Dumnezeu.
În esență, Psalmul 23 este o celebrare a puterii și suveranității lui Dumnezeu, un imn care recunoaște măreția și sfințenia divină.
Prin acest psalm, se subliniază necesitatea purității morale și spirituale pentru a intra în prezența lui Dumnezeu și se recunoaște autoritatea supremă a lui Dumnezeu asupra întregii creații.