Rugăciunea care se citește în fiecare post – tradiție, smerenie și speranța

0

Rugăciunea care se citește în fiecare post

 „Dumnezeul nostru, nadejdea tuturor marginilor pamantului si a celor ce sunt pe mare departe, Cel ce mai inainte ai tocmit, prin Legea Ta cea Veche si cea Noua, aceste zile de post, la care ne-ai invrednicit sa ajungem acum, pe Tine Te laudam si Tie ne rugam: intareste-ne cu puterea Ta, ca sa ne nevoim intru ele cu sarguinta, spre marirea numelui Tau celui sfant si spre iertarea pacatelor noastre, spre omorarea patimilor si biruinta asupra pacatului,- ca impreuna cu Tine rastignindu-ne si ingropandu-ne, sa ne ridicam din faptele cele moarte si sa petrecem cu buna placere inaintea Ta intru toate zilele vietii noastre. Ca Tie se cuvine a ne milui si a ne mantui pe noi, Hristoase-Dumnezeule, si Tie slava inaltam, impreuna si Celui fara de inceput al Tau Parinte, si Preasfantului si bunului si de viata facatorului Tau Duh, acum si pururea si in vecii vecilor. Amin!”

„Rugăciunea care se citește în fiecare post”: Un Pilier al Spiritualității Ortodoxe!

Rugăciunea „Dumnezeul nostru, nadejdea tuturor marginilor pământului și a celor ce sunt pe mare departe…” este un exemplu profund al credinței ortodoxe, îmbinând tradiția, smerenia și speranța. Această rugăciune, citită în perioada postului, reprezintă un moment de introspecție și dedicare spirituală pentru credincioși.

În primul rând, rugăciunea începe cu o adresare către Dumnezeu, recunoscut ca fiind nădejdea „tuturor marginilor pământului și a celor ce sunt pe mare departe”. Aici, se observă universalitatea credinței, sugerând că Dumnezeu este o prezență constantă în viața tuturor, indiferent de locație sau circumstanțe.

Continuând, textul amintește despre zilele de post stabilite „prin Legea Ta cea Veche și cea Nouă”, făcând referire la tradiția iudaică și creștină. Această mențiune subliniază continuitatea și importanța postului în tradiția religioasă, evidențiind rolul său în structurarea vieții spirituale.

„pe Tine Te lăudăm și Ție ne rugăm”

Prin cuvintele „pe Tine Te lăudăm și Ție ne rugăm”, se exprimă recunoștința și devotamentul față de Dumnezeu. Rugăciunea cere apoi întărire spirituală pentru a respecta cu sârguință perioada de post, „spre mărirea numelui Tău celui sfânt și spre iertarea păcatelor noastre”. Acest segment reflectă scopul postului: purificarea spirituală și apropierea de divinitate.

Mai departe, rugăciunea vorbește despre „omorârea patimilor și biruința asupra păcatului”, o temă centrală în credința ortodoxă. Această frază sugerează că postul nu este doar o abținere fizică, ci și o luptă spirituală împotriva tentațiilor.

Finalul rugăciunii, „Ca Ție se cuvine a ne milui și a ne mântui pe noi, Hristoase-Dumnezeule, și Ție slavă înălțăm…”, reafirmă credința în mila și mântuirea prin Iisus Hristos. Aici, se evidențiază doctrina trinitară – referirea la Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt –, esențială în teologia ortodoxă.

Această rugăciune nu este doar un text de recitat în timpul postului, ci o expresie a esenței credinței noastre.

„Rugăciunea care se citește în fiecare post” încurajează reflecția, dedicarea și lupta spirituală, fiind un pilier al vieții religioase. Prin cuvintele sale, rugăciunea oferă o călăuză spirituală și un model de viață.

Share.