Rugăciunea către Mântuitorul Iisus Hristos

0

Rugăciunea către Mântuitorul Iisus Hristos

„Stapane, Doamne, Iisue Hristoase, Dumnezeul nostru cel de ai facut cerul si pamantul, marea si toate ce sunt intr-ansele, miluieste-ma si ma iarta si pe mine pacatosul si netrebnicul robul tau si ma pomeneste intru imparatia Ta. Pomeneste, Doamne si pe parintii mei care m-au crescut, pomeneste Sfinte, si pe invatatorii mei care mi-au dat stiinta sa traiesc in lume si m-au deprins intru frica ta. Pomeneste-ma stapane, si pe mine cel nevrednic de mila si iarta-mi mie, pacatosul, oricate am gresit tie cu cuvantul, cu fapta si cu gandul si ma izbaveste de toata necunostinta , impeietrirea, lenevirea, de turburata nesimtire, de intunecata pofta cea rea si nu ma parasi Doamne. Eu ca un om am gresit si Tu, ca un Dumnezeu, ma iarta si ma miluiste. Tu cel ce stii neputinta sufletului meu, trimite-mi intru ajutor darul Tau, ca si eu sa proslavesc numele Tau cel sfant.

Scrie, Doamne, numele meu in cartea vietii, daruieste-mi mie sfarsit bun, roureaza inima mea cu roua bunatatii Tale, Doamne, si ma pomeneste cand voi veni intru imparatia Ta. Ca bine esti cuvantat in vecii vecilor. Amin.”

„Toata nadejdea mea in tine o pun Maica lui Dumnezeu, pazeste-ma sub acoperamantul tau.”

„Rugăciunea către Mântuitorul Iisus Hristos” – Semnificații profunde în spiritualitatea și tradiția creștină.

„Stăpâne, Doamne, Iisue Hristoase, Dumnezeul nostru cel de ai făcut cerul și pământul, marea și toate ce sunt într-ânsele”.

Rugăciunea către Mântuitorul Iisus Hristos” începe cu o adresare plină de respect și venerație.  Prin aceste cuvinte, credinciosul recunoaște și glorifică puterea divină a lui Iisus Hristos, Creatorul universului, evidențiindu-se aici un aspect esențial al credinței creștine, acela al recunoașterii suveranității lui Hristos asupra întregii creații.

„miluiește-mă și mă iartă și pe mine păcătosul și netrebnicul robul tău și mă pomeneste întru împărăția Ta”

În continuare, rugăciunea trece la o cerere personală de milă și iertare. Aceasta exprimă un sentiment profund de umilință și conștientizarea propriei nevrednicii în fața divinității, o trăsătură esențială a rugăciunii creștine, care subliniază necesitatea iertării și a mântuirii.

„Pomeneste, Doamne și pe părinții mei care m-au crescut, pomeneste Sfinte, și pe învățătorii mei care mi-au dat știința să trăiesc în lume și m-au deprins întru frica ta”

Rugăciunea include, de asemenea, o recunoștință față de cei care au contribuit la formarea și educația credinciosului. Această parte a rugăciunii subliniază importanța recunoașterii și aprecierii contribuției celorlalți în viața spirituală și intelectuală a individului.

„și mă izbaveste de toată necunoștința, împietrirea, lenevirea, de turburata nesimțire, de întunecata pofta cea rea și nu mă părăsi Doamne”

Un aspect remarcabil al rugăciunii este cererea de izbăvire de greșeli și slăbiciuni. Prin aceasta, credinciosul își exprimă dorința de a fi purificat și de a fi păstrat pe calea cea dreaptă. El cere ajutorul divin pentru a învinge ispitele și slăbiciunile umane.

„Scrie, Doamne, numele meu în cartea vieții, daruiește-mi mie sfârșit bun, rourează inima mea cu roua bunătății Tale, Doamne, și mă pomeneste când voi veni întru împărăția Ta”

Încheierea rugăciunii aduce un mesaj de speranță și încredere în mântuire. Aceasta arată dorința de a fi inclus în rândul celor mântuiți și de a primi bunătatea și mila divină.

„Rugăciunea către Mântuitorul Iisus Hristos” este, astfel, o expresie profundă a credinței, umilinței și speranței creștine. Ea reflectă o relație intimă și personală cu divinitatea. Prin această rugăciune, credinciosul își exprimă recunoștința, cererile și speranța în mântuire, subliniind totodată importanța iertării, a purificării

Distribuie