Rugăciunea celui adormit către rude si prieteni – un testament spiritual

0

Rugăciunea pentru cei adormiți este cel mai prețios dar pe care îl putem oferi celor plecați dintre noi! Acest adevăr se regăsește clar în cuvintele cântării de la slujba de înmormântare, unde cel răposat, prin glasul bisericii, își exprimă dorința profundă față de cei rămași în viață. Aceasta este Rugăciunea celui adormit către rude si prieteni:

„Văzându-mă zăcând fără glas şi fără suflare, plângeţi toţi pentru mine, fraţilor şi prietenilor, rudelor şi cunoscuţilor, căci ieri vorbeam cu voi şi fără de veste mi-a venit înfricoşătorul ceas al morţii. Ci veniţi toţi care mă iubiţi şi mă sărutaţi cu sărutarea cea mai de pe urmă, că de acum nu voi mai umbla, nici nu voi mai vorbi cu voi. Pentru că mă duc la Judecătorul, unde nu este părtinire; căci sluga şi stăpânul împreună vor sta; împăratul şi ostaşul, bogatul şi săracul în aceeaşi cinste vor fi; şi fiecare, după faptele sale, sau se va preamări, sau se va ruşina. Ci vă rog pe toţi şi mă cucernicesc vouă, să vă rugaţi neîncetat lui Hristos-Dumnezeu pentru mine, ca să nu fiu rânduit, după păcatele mele, la locul de pedeapsă, ci să mă aşeze unde este lumina vieţii.”

Aceste cuvinte, profund încărcate de semnificații, dezvăluie o perspectivă spirituală distinctă asupra morții și a vieții de apoi.

Aceasta este Rugăciunea celui adormit către rude si prieteni.

Ea reflectă credința că, dincolo de manifestările exterioare ale doliului, cum ar fi o înmormântare fastuoasă sau cuvintele de condoleanțe, cea mai mare importanță o are rugăciunea inimii. Prin aceasta, cei vii pot contribui la binele etern al celui decedat, mijlocind pentru ca sufletul său să fie primit în împărăția cerurilor.

Rugăciunea pentru cei adormiți are un  impact definitoriu asupra destinului sufletului celui decedat.

În cadrul slujbei de înmormântare se cere iertare păcatelor și primirea sufletului în locuri luminoase, verzi și răcoroase. Aceste rugăciuni sunt menite să exprime speranța și dorința ca sufletul decedatului să fie iertat de greșeli și să se odihnească în pace.  

Mai mult decât atât, în cultura ortodoxă, pomenirea celui decedat nu se oprește la slujba de înmormântare. Se obișnuiește să se facă pomeniri la anumite date după deces (de exemplu, la 40 de zile, la 6 luni și la un an), precum și în fiecare an. Acestea sunt momente dedicate rugăciunii și rememorării celui plecat. De asemenea, multe familii păstrează obiceiul de a aprinde lumânări și de a oferi milostenie în numele celui decedat, considerând că aceste fapte bune contribuie la mântuirea sa.

Această credință reprezintă o componentă esențială a înțelegerii relației dintre viață și moarte, dintre om și divinitate. Rugăciunea pentru cei adormiți exprimă dorința de a oferi alinare și sprijin sufletesc celui plecat. În același timp este și recunoașterea că toți suntem părtași la o comunitate spirituală care transcende granițele vieții pământești.

Astfel, în fața morții, tradiția ortodoxă ne învață să privim dincolo de exterioritățile lumii materiale. Trebuie să ne concentrăm pe ceea ce este cu adevărat valoros: rugăciunea sinceră și iubirea necondiționată! Doar acestea  pot deschide calea spre o comuniune veșnică cu Dumnezeu. Aceasta este moștenirea lăsată de cei adormiți, un testament spiritual. Acest testament spiritual ne îndeamnă să căutăm nu bogățiile trecătoare, ci comoara ce nu se vestejește, în ceruri. 

Rugăciunea celui adormit, plecat dintre noi, este doar rugăciunea noastră puternică către Dumnezeu!  Prin mijlocirea acesteia ne dorim ca sufletul său să ajungă în mâinile lui Dumnezeu.

Distribuie