Rugăciunea de luni

0

Rugăciunea de luni”

„Doamne Iisuse Hristoase, cu adanca umilinta recunosc si marturisesc, ca in toata ziua pacatuiesc contra iubirii Tale Dumnezeiesti. Deci, astazi, ca este luni si inceputul saptamanii, ma rog cu umilinta indurarii Tale celei mari: iarta-mi pacatele cele de voie si fara de voie, si-mi ajuta sa pun inceput bun si sa port mai multa grija de sufletul meu, pentru care ai rabdat atatea dureri la Sfanta Ta Rastignire!

O Doamne, astazi iti dau sufletul si trupul meu si vointa mea, rugandu-Te sa fie voia Ta cu mine, dupa buna placerea Ta. Pedepseste-ma Doamne, dupa indurarea Ta, in aceasta lume, iar nu in cealalta viata. Si iarta pe cei vii si pe cei raposati, pentru rugaciunile Sfintei Tale Biserici, si pe toti ne invredniceste de marirea Ta in rai. La aceasta pun mijlocitori pe Sfintii Tai ingeri, catre care zic: O, cerestilor ajutatori si pazitori ai oamenilor, voua ma inchin si va multumesc, pentru ajutorul si conducerea ce ne-o dati in toate zilele noua, nevrednicilor si pacatosilor. Scutiti-ma de vrajmasii cei vazuti si nevazuti, ca sa nu mai pacatuiesc de acum inaintea Dumnezeului meu! Invredniciti-ma sa va vad la moartea mea, stand in jurul meu si sa duceti sufletul meu in cer, ca sa se inchine maririi Fetei lui Dumnezeu, iar voua sa va multumesc acolo, pentru purtarea de grija ce ati avut pentru mine si binele vostru sa-l spun cu glas neincetat in veci. Amin!”

 

Rugăciunea de luni reprezintă o manifestare profundă a credinței și a devotamentului față de Dumnezeu, specifică tradiției creștine. Este o expresie a recunoștinței și a cererii de iertare, marcând începutul săptămânii. Rugăciunea începe cu o recunoaștere a umanității și a imperfecțiunii, prin afirmarea că, în fiecare zi, se comit păcate, fie din voință, fie involuntar. Această constatare nu este doar o mărturisire, ci și o cerere de iertare, subliniind nevoia de îndurare divină.

Continuarea rugăciunii exprimă dorința de a începe săptămâna cu un spirit nou și cu o atenție sporită față de suflet.  Se remarcă aici importanța acordată sufletului, văzut ca o entitate ce trebuie îngrijită și protejată, în special prin prisma sacrificiilor lui Iisus Hristos pentru umanitate.

Partea următoare a rugăciunii este dedicată consacrării sufletului, trupului și voinței către divinitate, cerând ca voia lui Dumnezeu să fie cea care călăuzește viața credinciosului.

Aceasta reflectă un act de supunere totală și de încredere în planul divin. Astfel se evidențiază relația dintre om și Dumnezeu, bazată pe iubire și respect reciproc.

Rugăciunea conține și o cerere de pedeapsă în această lume, nu în cea viitoare. Se crede că suferințele pământești sunt preferabile față de cele eterne. De asemenea, se crede că iertarea păcatelor în viața aceasta poate preveni suferința în viața de apoi.

Rugăciunea se încheie cu o cerere de iertare nu doar pentru sine, ci și pentru toți cei vii și cei răposați. Acest lucru subliniază importanța comunității și a intercesiunii. Se crede că rugăciunile pot avea un impact asupra altora, atât în viața aceasta, cât și după moarte. De asemenea, se cere ajutorul și protecția îngerilor, văzuți ca paznici și conducători spirituali.

Rugăciunea de luni este profund spirituală și reflectă temele centrale ale credinței creștine, precum recunoașterea păcatului, cererea de iertare, supunerea față de voia divină, importanța sufletului, intercesiunea pentru ceilalți și rolul îngerilor ca mijlocitori și protectori. Este o expresie a umilinței, speranței și a căutării ghidării divine.

Distribuie