Rugăciunea de sâmbătă

0

 „Rugăciunea de sâmbătă” 

Doamne Iisuse Hristoase, Judecatorul meu Preadrept! Cunosc ca pacatele mele sunt fara de numar. De aceea Te rog in aceasta zi, in care de Iosif si de Nicodim pus fiind in Mormant, Te-ai pogorat in iad cu Sfantul si Indumnezeitul Tau suflet si de acolo ai departat intunericul cu lumina Dumnezeirii Tale si ai adus bucurie nespus de mare stramosilor nostri, caci i-ai mantuit de sclavia cea cumplita si i-ai suit in rai.

Ingroapa pacatele mele si cugetele mele cele rele si viclene, ca sa piara din mintea mea si sa nu se mai lupte cu sufletul meu. Lumineaza intunecatul iad al inimii mele, alunga intunericul pacatelor mele, si suie mintea mea la cer, ca sa ma bucur de Fata Ta. Asa Doamne, primeste umilita mea rugaciune ca o tamaie mirositoare, pentru rugaciunile iubitei Tale Maici, care Te-a vazut pe Cruce pironit intre doi talhari, si de durerile Tale cumplite i s-a ranit inima; care impreuna cu ucenicii si cu mironositele Te-au pus in mormant, care a treia zi Te-au vazut inviat din morti si la inaltarea Ta Te-a vazut suindu-Te de la pamant la cer, insotit de Sfintii Tai Ingeri.

Indura-Te, Doamne, si de cei vii si de cei raposati, pentru rugaciunile Sfintilor Tai, catre care zic si eu, nevrednicul: O, fericiti servitori ai lui Dunmezeu! Nu incetati a va ruga Lui, ziua si noaptea pentru noi, nevrednicii, care pururea gresim cu atatea nenumarate pacate! Mijlociti pentru noi Darul si ajutorul lui Dumnezeu, pe care nu stim a-l cere dupa cuviinta.

Nu incetati a va ruga, pentru ca prin rugaciunile voastre, pacatosii sa castige iertare, saracii ajutorul, intristatii mingiiere, bolnavii sanatate, cei slabi la minte intelepciune, cei tulburati liniste, cei asupriti ocrotire, si toti impreuna Darul lui Dumnezeu, spre folosul cel sufletesc, in marirea lui Dumnezeu Celui in Treime laudat, Caruia i se cuvine cinste si inchinaciune in veci. Amin!”

Rugăciunea de sâmbătă se axează pe evenimentele legate de moartea și învierea lui Iisus Hristos, având o semnificație profundă în credința creștină. Aceasta începe cu o recunoaștere a păcatelor personale și o cerere de iertare, reflectând conștientizarea neputinței umane și a nevoii de îndurare divină.

Rugăciunea amintește de momentul în care Iisus, după ce a fost pus în mormânt de Iosif și Nicodim, s-a pogorât în iad cu sufletul Său sfânt și dumnezeiesc. Se descrie cum, prin prezența Sa, Iisus a alungat întunericul cu lumina divinității Sale și a adus bucurie strămoșilor. Astfel ia salvat de sclavia infernală și ia ridicat în Rai. Acest pasaj subliniază credința în puterea lui Iisus de a birui moartea și întunericul, un mesaj central al Învierii.

Credinciosul cere ca păcatele și gândurile sale rele să fie îngropate și eliminate din minte. Asta, pentru a nu mai lupta cu sufletul său. Se cere, de asemenea, iluminarea inimii și alungarea întunericului păcatelor, precum și ridicarea minții spre cer, în bucuria prezenței divine.

Rugăciunea face referire la Maica Domnului 

Rugăciunea face referire la Maica Domnului, care a asistat la crucificarea, înmormântarea și învierea lui Iisus, simțind durerea profundă și bucuria învierei. Prin aceasta, credinciosul își exprimă venerația față de Fecioara Maria și rolul ei important în evenimentele legate de Iisus.

În final, face o cerere de îndurare și pentru ceilalți, atât cei vii, cât și cei adormiți, prin mijlocirea sfinților. Credinciosul cere ca sfinții să se roage neîncetat pentru cei păcătoși, cei săraci, îndurerați, bolnavi, slabi la minte, tulburați, asupriți. De asemenea și pentru toți cei care au nevoie de ajutorul și darul lui Dumnezeu. Se subliniază astfel rolul intercesiunii și al rugăciunii în credința creștină.

Rugăciunea de sâmbătă este, astfel, un act de adorare, recunoștință și cerere de îndrumare și ajutor, centrat pe semnificația profundă a morții și învierii lui Iisus și pe puterea rugăciunii în viața spirituală.

Distribuie