Rugăciunea de vineri

0

„Rugăciunea de vineri” 

„Doamne Iisuse Hristoase Mantuitorul cel dulce al sufletului meu in aceasta zi a Rastignirii Tale pe Cruce ai patimit si ai luat moarte pentru pacatele noastre, ma marturisesc inaintea Ta, cum ca eu sunt cel ce Te-am rastignit cu pacatele mele cele multe.

Ma rog insa Bunatatii Tale celei nespuse, sa ma invrednicesti cu Darul Tau, Doamne, ca si eu sa pot rabda patimi pentru credinta, speranta si iubirea ce le am catre Tine, precum Tu Cel indurat ai rabdat pentru mantuirea mea. Intareste-ma, o,Doamne ca de astazi inainte sa port Crucea Ta cu bucurie si cu mare cainta, si sa urasc cugetele mele si vointele mele cele rele. Sadeste in inima mea intristarea de moartea Ta ca sa o simt precum au simtit-o iubita ta Maica, ucenicii Tai si femeile purtatoare de mir, ce stateau linga Crucea Ta.

Lumineaza-mi simtirile cele sufletesti, ca sa se miste si sa priceapa moartea Ta, precum ai facut de Te-au cunoscut fapturile cele neinsuflelite, cand s-au miscat la Rastignirea Ta, si mai vartos, cum te-a cunoscut talharul cel credincios si pocait, si ti s-a plecat, de l-ai pus in rai. Da-mi, Doamne, si mie, talharului celui rau, Darul Tau, precum atunci l-ai dat aceluia si-mi iarta pacatele, pentru Sfintele Tale Patimi, si cu buna intoarcere si cainta ma aseaza impreuna cu el in rai, ca un Dumnezeu si Ziditor ce-mi esti.

Ma inchin Crucii Tale, Hristoase, si pentru iubirea Ta catre noi, zic catre dinsa; Bucura-te, cinstita Cruce a lui Hristos, pe care ridicat si pironit fiind Domnul a mantuit lumea!

Bucura-te, pom binecuvantat, pentru ca tu ai tinut rodul vietii, care ne-a mantuit de moartea pacatului. Bucura-te, drugul cel tare, care ai sfaramat usile iadului.

Bucura-te, cheie imparateasca, ce ai deschis usa raiului.

O, Hristoase al meu rastignit, cite ai patimit pentru noi! Cate rani, cate scuipari si cata ocara ai rabdat pentru pacatele noastre si pentru a ne da inca pilda de adevarata rabdare in suferintele si necazurile vietii acesteia!

Si fiindca acestea ni le trimite Dumnezeu pentru pacatele noastre, ca sa ne indreptam si sa ne apropiem de El, si asa, numai spre folosul nostru ne pedepseste in aceasta viata. De aceea, rogu-ma Tie, Stapane, ca, la necazurile, ispitele si durerile cate ar veni asupra mea, sa-mi inmultesti impreuna si rabdarea, puterea si multumirea, caci cunosc, ca neputincios sunt de nu ma vei intari; orb de nu ma vei lumina; legat de nu ma vei dezlega; fricos de nu ma vei face indraznet; pierdut de nu ma vei cerca; sclav de nu ma vei rascumpara cu bogata si Dumnezeiasca Ta putere si cu Darul Sfintei Tale Cruci, careia ma inchin si o maresc, acum, si pururea si in vecii vecilor. Amin!”

Rugăciunea de vineri este profund încărcată de semnificația Răstignirii lui Iisus Hristos, reprezentând un moment esențial în credința creștină. Aceasta începe cu o mărturisire personală, în care credinciosul își recunoaște responsabilitatea în suferința lui Iisus, văzându-se ca unul dintre cei care L-au răstignit prin păcatele sale.

Rugăciunea conține o cerere către bunătatea lui Dumnezeu de a-l face vrednic să rabde pentru credința, speranța și iubirea pe care le are față de Dumnezeu, așa cum Iisus a răbdat pentru mântuirea omenirii. Acesta este un apel la îndurare și la puterea de a purta greutățile vieții cu demnitate și speranță.

Un aspect important al rugăciunii este cererea de a urma exemplul lui Iisus, purtând crucea cu bucurie și căință, și respingând gândurile și voințele rele. Credinciosul cere să simtă durerea morții lui Iisus așa cum au simțit-o Maica sa, ucenicii și femeile purtătoare de mir, care au stat lângă cruce.

Rugăciunea cere, de asemenea, luminarea simțurilor sufletești pentru a înțelege și simți moartea lui Iisus. Astfel face referire la reacția făpturilor neînsuflețite la Răstignirea sa și la recunoașterea lui Iisus de către tâlharul credincios și pocăit, care a fost pus în Rai.

Credinciosul se identifică cu „tâlharul cel rău”, cerând lui Dumnezeu același dar de iertare și plasarea în Rai.  Astfel el arată credința în mila și iubirea lui Dumnezeu.

Rugăciunea continuă cu o adorare a Crucii, exprimând bucuria și recunoștința pentru sacrificiul lui Iisus și semnificația acestuia. Crucea este venerată ca simbol al mântuirii, deschiderii porții Raiului și sfărâmării ușilor iadului.

În final, credinciosul cere ajutorul lui Dumnezeu în fața necazurilor, ispitelor și durerilor, cerând rabdare, putere și mulțumire. Rugăciunea recunoaște că suferințele sunt trimise de Dumnezeu pentru îndreptare și apropiere de El. Astfel se subliniază importanța răbdării și a încrederii în planul divin.

Astfel, Rugăciunea de vineri este un exemplu elocvent al modului în care credința creștină îmbrățișează suferința și sacrificiul. Acestea, ca mijloace de purificare și apropiere de Dumnezeu, accentuează importanța speranței, pocăinței și iubirii în viața spirituală.

Distribuie