Rugăciunea de Ziua numelui – recunoștință și venerație

0

Rugăciunea de Ziua numelui

 „Dumnezeule Preasfinte, cum voi putea sa-Ti multumesc cu vrednicie pentru viata ce mi-ai dat? Tu m-ai scos din intunericul nefiintei si viata mea este un dar al bunatatii Tale, care m-a pazit pana acum, ma sprijineste in necazuri si-mi intampina trebuintele. Tu esti Cel ce priveghezi asupra mea, indreptezi pasii mei in calea binelui si ma aperi de ispite. Cand ma ratacesc, Tu ma intorci in calea poruncilor Tale,- cand ma poticnesc, Tu ma sprijinesti; cand cad, Tu ma ridici,- si cand pacatuiesc, Tu ma intorci si-mi deschizi parintestile Tale brate. O, cat de multe sunt datoriile mele catre Tine, pentru ca mi-ai dat viata si mi-ai dat in toate zilele semne despre parinteasca Ta bunatate si ingrijire. Plin, asadar, de vie recunostinta, Tie iti inchin toate zilele vietii mele, si mai ales aceasta zi de sarbatoare pentru mine, si ma rog cu umilinta ca bunatatea Ta sa nu ma paraseasca in tot timpul vietii mele, si intelepciunea Ta sa ma povatuiasca totdeauna in calea binelui si fericirii, pentru rugaciunile si mijlocirile sfantului (numele sfantului al carui hram il porti) si ale Preacuratei Maicii Tale. Amin!”

 Rugăciunea de Ziua numelui „Dumnezeule Preasfinte, cum voi putea să-Ți mulțumesc cu vrednicie pentru viața ce mi-ai dat? Tu m-ai scos din întunericul neființei și viața mea este un dar al bunătății Tale…”

Este o expresie de adâncă recunoștință și venerație adresată lui Dumnezeu cu ocazia sărbătoririi zilei numelui, un moment deosebit în tradiția noastră.

Această rugăciune începe cu o întrebare retorică care exprimă sentimentul de profundă apreciere și recunoștință pentru darul vieții. Acest aspect subliniază convingerea că viața este un dar divin, un act de bunătate și iubire din partea lui Dumnezeu.

„Rugăciunea de Ziua numelui” continuă prin recunoașterea ajutorului și protecției divine în diverse aspecte ale vieții: „care m-a păzit până acum, mă sprijinește în necazuri și-mi întâmpină trebuințele”. Aceasta reflectă credința că Dumnezeu este un paznic și un sprijin constant în viața credincioșilor.

Rugăciunea descrie apoi diferitele moduri în care Dumnezeu intervine în viața omului:

îndreptând pașii în calea binelui, apărând de ispite, întorcându-l de pe căi greșite, sprijinindu-l în căderi și iertându-l când păcătuiește. Aceste descrieri evidențiază mila și îndurarea lui Dumnezeu față de imperfecțiunile umane.

Rugăciunea conține o recunoaștere a „datoriilor” credinciosului către Dumnezeu, exprimând o conștiință a beneficiilor și îngrijirii divine continue. Aceasta subliniază ideea de responsabilitate și datorie morală față de Dumnezeu pentru darurile primite.

Rugăciunea se încheie cu un angajament de a dedica viața lui Dumnezeu și o cerere ca bunătatea și înțelepciunea divină să continue să-l ghidaze pe credincios în calea binelui și fericirii. De asemenea, se cere mijlocirea sfântului a cărui nume îl poartă și a Maicii Domnului.

„Rugăciunea de Ziua numelui” este un exemplu profund de exprimare a recunoștinței și devotamentului față de Dumnezeu.

Prin această rugăciune, credincioșii își exprimă aprecierea pentru darul vieții și pentru îngrijirea continuă a lui Dumnezeu. Astfel, ei angajându-se să trăiască în credința și învățăturile Domnului, pe calea dreaptă cu ajutorul și îndrumarea Sa.

Distribuie