Rugăciunea la timp de boală

0

Rugăciunea la timp de boală 

Sfanta mare mucenita a lui Hristos, Filoftee, ne rugam tie cu genunchii plecati si cu lacrimi fierbinti. Adu-ti aminte de neputinta firii omenesti, care cuprinde si impresoara pe tot muritorul, de la nastere, intocmai ca mrejele paianjenului. Intru aceste mreji fiind cazuti si noi, smeritii, si neputand scapa de ele fara ajutorul lui Dumnezeu, te rugam pe tine sa ne fii mijlocitoare catre Dansul. Ca El insusi te-a preamarit si te-a trimis in aceasta tara, ca s-o aperi si s-o pazesti de toate rautatile.

Asa, Sfanta mare mucenita a lui Hristos, Filoftee, milostiveste-te spre lacrimile batranilor, spre suspinele maicilor, spre cererile pruncilor si spre noi, care cadem cu genunchii plecati si cerem, prin rugaciunile tale cele sfinte, ajutor si mantuire din supararile ce ne cuprind. Caci stim, Sfanta mucenita, ca pentru pacatele noastre patimim acestea toate, adica: boli, saracire, prigoniri de la vrajmasi, neploaie la vreme si alte asemenea rele. Pentru aceasta cadem la milostivirea ta, ca sa nu patimeasca si cei nevinovati din pricina noastra. Fie-ti mila si roaga-te lui Dumnezeu pentru noi, ca sa strigam tie: bucura-te, fecioara, mare mucenita Filoftee. Amin!

 

Rugăciunea la timp de boală, adresată Sfintei Mari Mucenițe Filoftee, reprezintă un exemplu de credință profundă și de speranță în ajutorul divin. Textul rugăciunii începe cu o adresare directă către Sfânta Filoftee, evidențiind o atitudine de umilință și de recunoaștere a slăbiciunii omenești. Fiecare cuvânt este plin de emoție și de speranță, transmițând sentimentele intense ale celor care se roagă.

Sfânta Filoftee este cunoscută în tradiția creștină drept o mare muceniță care a suferit pentru credința sa în Hristos. Rugăciunea aduce în prim-plan vulnerabilitatea ființei umane, comparând-o cu mrejele fragile ale păianjenului, o metaforă pentru fragilitatea și efemeritatea vieții. În acest context, credincioșii recurg la rugăciune ca la un refugiu spiritual, căutând protecție și alinare în fața suferințelor lumii.

Folosindu-se de un limbaj simplu și direct, rugăciunea exprimă o cerere arzătoare pentru mijlocirea Sfintei Filoftee în fața lui Dumnezeu. Acest aspect este esențial, deoarece în tradiția creștină, sfinții sunt considerați intercesori puternici în fața lui Dumnezeu. Acest fapt are capacitatea de a aduce rugăciunile credincioșilor mai aproape de Divinitate.

Un alt aspect important al rugăciunii este recunoașterea suferințelor umane, care sunt înțelese ca fiind consecințele păcatelor.

Aceasta reflectă o concepție comună în multe tradiții religioase, unde suferința este văzută ca o purificare și ca un mijloc de apropiere de Dumnezeu. Prin urmare, rugăciunea nu este doar o cerere de ajutor, ci și o recunoaștere a nevoii de purificare spirituală.

În încheiere, rugăciunea exprimă o speranță de mântuire și o cerere de milostivire. Aceasta se finalizează cu o doxologie, o laudă adusă Sfintei Filoftee, subliniind respectul și venerația pe care credincioșii i-o poartă. Prin aceste cuvinte, credincioșii își exprimă credința că, prin mijlocirea Sfintei, vor găsi alinare și sprijin în momentele de încercare.

Astfel, rugăciunea la timp de boală este un exemplu de devoțiune și speranță, care îmbină credința profundă cu recunoașterea umanității noastre vulnerabile. Aceasta constituie un exemplu elocvent al modului în care rugăciunea poate oferi confort și sprijin în momentele dificile ale vieții.

Distribuie