Rugăciunea „La Vreme de Ispită”

0

Rugăciunea „La Vreme de Ispită”

„Doamne, Doamne, Cel ce ai ingaduit diavolului sa ispiteasca in rai pe stramosii nostri Adam si Eva, spre a le incerca ascultarea si supunerea,- Cel ce, de asemenea, ai ingaduit diavolului sa ispiteasca cu ingrozire si cu grele suferinte pe dreptul Iov, robul Tau, pentru ca si mai lamurit sa se vadeasca virtutile si credinta lui intru Tine,- Cel ce ai dat ingaduinta satanei sa se apropie cu ispitire de insusi Fiul Tau, spre a-L imbia si a-L momi cu poftele si desertaciunile acestei lumi, pentru ca, infrant si rusinat, acest duh blestemat sa auda din gura Mantuitorului lumii cuvintele: „inapoia Mea, satano, caci scris este: Domnului Dumnezeului Tau sa te inchini si numai Lui unuia sa-I slujesti”,- Cel ce tuturor dreptilor si sfintilor Tai le-ai dat vremi de ispitire si de grele indoieli, pentru ca, prin ele lamurindu-se, sa iasa si sa ramana si mai intariti in credinta, in nadejdea, in dragostea si in supunerea cea catre Tine,- insuti, Atotputernice si Preabunule Stapane, ajuta-mi si mie in aceasta clipa grea, cand duhul satanei imi tulbura mintea cu indoieli si cu imboldiri, si cand viclene amagiri imi framanta inima si sufletul; arata-mi.

Milostive, adevarul si calea Ta cea dreapta, pentru ca, biruind uneltirile lui de acum, sa ma pot bucura de cuvintele apostolului Tau lacob, ce zice: „Fericit barbatul carele rabda ispita, caci lamurit facandu-se, va lua cununa vietii, pe care a fagaduit-o Dumnezeu celor ce il iubesc pe El”. Daruieste-mi, Stapane, inima curata si credinta tare, pentru ca in aceste clipe sa pot canta dimpreuna cu proorocul Tau David: „Doamne, de ce s-au inmultit cei ce ma necajesc? Multi se ridica impotriva mea, multi ii spun sufletului meu: -Nu-i este lui mantuire intru Dumnezeul lui-… Dar Tu, Doamne, Tu esti ocrotitorul meu, Tu esti slava mea si Cel ce inalti capul meu. Cu glasul meu catre Domnul am strigat si El m-a auzit din muntele Sau cel sfant… A Domnului este mantuirea si peste poporul Tau binecuvantarea Ta”. Amin!

 

Rugăciunea „La Vreme de Ispită” amintește de momente biblice semnificative: ispitirea lui Adam și Eva, încercările lui Iov și ispitirea lui Iisus Hristos. Aceste referințe biblice subliniază ideea că ispitele sunt o parte inevitabilă a vieții spirituale.

În tradiția creștină, ispita este adesea înțeleasă ca un test al credinței și al caracterului. Exemplele lui Adam și Eva, Iov și Iisus Hristos reflectă diferite răspunsuri la ispita. Adam și Eva cedează ispitei, în timp ce Iov și Iisus demonstrează fermitate și credință neclintită.

Rugăciunea continuă prin cererea de ajutor divin în fața ispitelor. Aceasta reflectă o înțelegere profundă a naturii umane – vulnerabilă și adesea îndoindu-se, având nevoie de sprijin și îndrumare. Cererea de „inimă curată și credință tare” subliniază dorința credinciosului de a rămâne ferm în fața provocărilor.

În acest context, cuvintele apostolului Iacob: „Fericit bărbatul care rabdă ispita” capătă un sens profund. Ele sugerează că îndurarea și depășirea ispitelor este o cale spre mântuire și împlinire spirituală. Ideea că Dumnezeu „a făgăduit-o celor ce îl iubesc pe El” subliniază relația reciprocă dintre divinitate și credincios.

La finalul rugăciunii, referința la Psalmul lui David introduce un element de speranță și încredere în protecția divină. Aceasta subliniază încrederea într-un destin superior, indiferent de greutățile temporare.

Extinzând aceste idei, este important să recunoaștem că fiecare individ se confruntă cu ispite și provocări proprii. Modul în care răspundem la acestea definește caracterul și credința noastră. Într-o lume plină de incertitudini și tentații, rugăciunea și credința devin surse de forță și orientare.

Rugăciunea „La Vreme de Ispită” este o cerere de ajutor și o recunoaștere a rolului ispitelor în formarea și fortificarea credinței. Așadar, în fața ispitelor, indiferent de forma lor, credința și speranța în sprijinul divin rămân ancorele spirituale esențiale pentru fiecare credincios.

Distribuie