„Vocea Celor 10 Psalmi : Călătorie Spre Vindecare!”

0
„Vocea Celor 10 Psalmi : Călătorie Spre Vindecare și Pace Interioară”
Se citesc la vreme de boală sufletească sau trupească! 

„Vocea Celor 10 Psalmi : Călătorie Spre Vindecare și Pace Interioară”- Deschide o fereastră către o practică interesantă în domeniul sănătății, aceea de a folosi textele biblice în scop terapeutic. Evidențiată este influența benefică a lecturii Psalmilor asupra stării de sănătate, atât fizică, cât și psihică. Se remarcă faptul că unii medici au încorporat această practică în tratamentele lor, folosind anumite texte biblice pentru a sprijini vindecarea.

Citirea Psalmilor este un act de credință, și devine o componentă a unui proces de vindecare mai amplu. Citirea Psalmilor trebuie realizată într-o atmosferă de liniște și concentrare, pentru a obține efectul dorit. De asemenea, se precizează că această practică se recomandă a fi efectuată regulat, timp de cel puțin șapte zile consecutive.

În funcție de nevoi, avem patru categorii de Psalmi

Aceste categorii sunt:

  • Psalmii însănătoşirii: 22 şi 102 – pentru stări de boală și stres
  • Psalmii profilactici: 6 şi 38 – păstrătorii vieţii
  • Psalmii penitenţei: 21, 31, 50,141 – ai purificării
  • Psalmii desăvârşirii: 45 şi 119. Litania Legii – pentru cei care, după însănătoşire, caută iluminarea
Psalmii însănătoşirii : 22 şi 102

– pentru stări de boală și stres 

Psalmul 22 – „Psalmul Păstorului”

1. Domnul mă paşte şi nimic nu-mi va lipsi.
2. La loc de păşune, acolo m-a sălăşluit; la apa odihnei m-a hrănit.
3. Sufletul meu l-a întors, povăţuitu-m-a pe căile dreptăţii, pentru numele Lui.
4. Că de voi şi umbla în mijlocul morţii, nu mă voi teme de rele; că Tu cu mine eşti.
5. Toiagul Tău şi varga Ta, acestea m-au mângâiat.
6. Gătit-ai masă înaintea mea, împotriva celor ce mă necăjesc; uns-ai cu untdelemn capul meu şi paharul Tău este adăpându-mă ca un puternic.
7. Şi mila Ta mă va urma în toate zilele vieţii mele, ca să locuiesc în casa Domnului, întru lungime de zile.

Psalmul 22, cunoscut și ca „Psalmul Păstorului”, este unul dintre Psalmii însănătoşirii, oferind o imagine reconfortantă și profundă a relației dintre Dumnezeu și om. Acesta începe cu o afirmație plină de încredere și liniște: „Domnul mă paște și nimic nu-mi va lipsi”.  Tonul întregului psalm, subliniiază ideea că Dumnezeu, ca un păstor, își îngrijește și conduce turma cu grijă și iubire.

„Domnul este păstorul meu”

Puterea acestui psalm nu se limitează doar la nivelul sugestiei, ci și ajută la activarea unui proces psihic de întărire. Se vorbește despre un proces de renaștere și salvare, care începe cu nevoile fizice (hrană, apă) și evoluează spre cele energetice și spirituale. Acest parcurs simbolic este văzut ca având un impact pozitiv asupra sănătății, contribuind la o atitudine mentală care poate sprijini procesul imunogen.

Este un Psalm al însănătoşirii dinspre spirit spre trup. Puterea lui constă nu doar în sugestie, ci în activarea arhetipului „Tatălui protector şi dătător de viaţă”. Tatăl care biruieşte „valea umbrei morţii” stimulând resursele vieţii, neutralizând potrivnicii sau tăietorii vieţii. „Toiagul Tău şi varga Ta, acestea m-au mângâiat…”: lovirea sorții este resimţită ca operaţie psihică de întărire. Efectul medical şi atitudinea mentală imunogenă decurg din identificarea cu realitatea Duhului.

„Regenerarea prin Psalmul 102: O Călătorie Spirituală spre Vindecare”

Psalmul 102
1. Binecuvintează, suflete al meu, pe Domnul şi toate cele dinlăuntrul meu, numele cel sfânt al Lui.
2. Binecuvintează, suflete al meu, pe Domnul şi nu uita toate răsplătirile Lui.
3. Pe Cel ce curăţeşte toate fărădelegile tale, pe Cel ce vindecă toate bolile tale;
4. Pe Cel ce izbăveşte din stricăciune viaţa ta, pe Cel ce te încununează cu milă şi cu îndurări;
5. Pe Cel ce umple de bunătăţi pofta ta; înnoi-se-vor ca ale vulturului tinereţile tale.
6. Cel ce face milostenie, Domnul, şi judecată tuturor celor ce li se face strâmbătate.
7. Cunoscute a făcut căile Sale lui Moise, fiilor lui Israel voile Sale.
8. Îndurat şi milostiv este Domnul, îndelung-răbdător şi mult-milostiv.
9. Nu până în sfârşit se va iuţi, nici în veac se va mânia.
10. Nu după păcatele noastre a făcut nouă, nici după fărădelegile noastre a răsplătit nouă,
11. Ci cât este departe cerul de pământ, atât este de mare mila Lui, spre cei ce se tem de El.
12. Pe cât sunt de departe răsăriturile de la apusuri, depărtat-a de la noi fărădelegile noastre.
13. În ce chip miluieşte tatăl pe fii, aşa a miluit Domnul pe cei ce se tem de El;
14. Că El a cunoscut zidirea noastră, adusu-şi-a aminte că ţărână suntem.
15. Omul ca iarba, zilele lui ca floarea câmpului; aşa va înflori.
16. Că vânt a trecut peste el şi nu va mai fi şi nu se va mai cunoaşte încă locul său.
17. Iar mila Domnului din veac în veac spre cei ce se tem de Dânsul,
18. Şi dreptatea Lui spre fiii fiilor, spre cei ce păzesc legământul Lui
19. Şi îşi aduc aminte de poruncile Lui, ca să le facă pe ele. Domnul în cer a gătit scaunul Său şi împărăţia Lui peste toţi stăpâneşte.
20. Binecuvântaţi pe Domnul toţi îngerii Lui, cei tari la vârtute, care faceţi cuvântul Lui şi auziţi glasul cuvintelor Lui.
21. Binecuvântaţi pe Domnul toate puterile Lui, slugile Lui, care faceţi voia Lui.
22. Binecuvântaţi pe Domnul toate lucrurile Lui; în tot locul stăpânirii Lui, binecuvintează suflete al meu pe Domnul.

„Regenerarea prin Psalmul 102: O Călătorie Spirituală spre Vindecare” explorează rolul Psalmului 102 (103) în procesul de vindecare și regenerare. Acest psalm este o sursă de inspirație și putere spirituală, și contribuie la îmbunătățirea sănătății mentale și fizice. 

Psalmul începe cu o invitație la autoreflecție și laudă: „Binecuvintează, suflete al meu, pe Domnul…” Acest apel la auto-binecuvântare și recunoașterea bunătăților divine este un pas esențial în procesul de vindecare. Psalmul conține sugestii puternice care ajută la crearea unei stări de bine mental, considerată a fi fundamentală pentru restabilirea sănătății.

Este un psalm al regenerării și întineririi, iar efectele sale depășesc domeniul spiritual și influențează sănătatea fizică. Prin această regenerare spirituală, putem experimenta o îmbunătățire a stării noastre generale de sănătate.

Iertarea și milostivirea Lui Dumnezeu, sunt fundamentale în procesul nostru de vindecare! 

Psalmii profilactici: 6 şi 38 – păstrătorii vieţii

„O Perspectivă Terapeutică”

Psalmul 6: 
1. Doamne, nu cu mânia Ta să mă mustri pe mine, nici cu urgia Ta să mă cerţi.
2. Miluieşte-mă, Doamne, că neputincios sunt; vindecă-mă, Doamne, că s-au tulburat oasele mele;
3. Şi sufletul meu s-a tulburat foarte şi Tu, Doamne, până când?
4. Întoarce-Te, Doamne; izbăveşte sufletul meu, mântuieşte-mă, pentru mila Ta.
5. Că nu este întru moarte cel ce Te pomeneşte pe Tine. Şi în iad cine Te va lăuda pe Tine?
6. Ostenit-am întru suspinul meu, spăla-voi în fiecare noapte patul meu, cu lacrimile mele aşternutul meu voi uda.
7. Tulburatu-s-a de supărare ochiul meu, îmbătrânit-am între toţi vrăjmaşii mei.
8. Depărtaţi-vă de la mine toţi cei ce lucraţi fărădelegea, că a auzit Domnul glasul plângerii mele.
9. Auzit-a Domnul cererea mea, Domnul rugăciunea mea a primit.
10. Să se ruşineze şi să se tulbure foarte toţi vrăjmaşii mei; să se întoarcă şi să se ruşineze foarte degrab.

” Psalmul 6: O Perspectivă Terapeutică” 

Psalmul 6, prin versetele „Doamne, nu cu mânia Ta să mă mustri pe mine, nici cu urgia Ta să mă cerţi…”, abordează relația dintre păcat și boală. Acest psalm este un exemplu al modului în care transgresiunile spirituale sau morale pot influenta sănătățea noastra fizica și psihica.

Păcatul sau eroarea, prin contrazicerea legii divine, poate duce la apariția bolilor somatice sau psihice. Boala psihică este ca o îngustare a minții, o tulburare de personalitate, sau chiar o scindare ori dizarmonie interioară. Aici, psalmul este un mijloc de a preveni ca păcatul să evolueze în boală, oferind o cale de oprire sau redresare.

Boala nu este o pedeapsă pentru păcat, ci mai degrabă o modalitate de a opri progresia păcatului. Domnul Dumnezeul Nostru este Creatorul care a implantat în fiecare celulă a corpului uman o lege divină. Când această lege este încălcată, durerea și boala apar ca un semnal de alarmă pentru restabilirea armoniei și respectării legii.

Astfel, Psalmul 6 este o resursă spirituală pentru cei care cautăm vindecarea și echilibrul, atât la nivel fizic, cât și spiritual. Prin recunoașterea și adresarea păcatului, putem începe procesul de vindecare și de realiniere cu legea divină, astfel încât să atingem o stare de sănătate și armonie mai profundă!

„Reflecții asupra Psalmului 38: Conștientizarea Trecătoriei și Căutarea Sensului”

Psalmul 38
1. Zis-am: „Păzi-voi căile mele, ca să nu păcătuiesc eu cu limba mea;
2. Pus-am gurii mele pază, când a stat păcătosul împotriva mea”.
3. Amuţit-am şi m-am smerit şi nici de bine n-am grăit şi durerea mea s-a înnoit.
4. Înfierbântatu-s-a inima mea înăuntrul meu şi în cugetul meu se va aprinde foc.
5. Grăit-am cu limba mea: „Fă-mi cunoscut, Doamne, sfârşitul meu,
6. Şi numărul zilelor mele care este, ca să ştiu ce-mi lipseşte”.
7. Iată, cu palma ai măsurat zilele mele şi statul meu ca nimic înaintea Ta.
8. Dar toate sunt deşertăciuni; tot omul ce viază.
9. Deşi ca o umbră trece omul, dar în zadar se tulbură.
10. Strânge comori şi nu ştie cui le adună pe ele.
11. Şi acum cine este răbdarea mea? Oare, nu Domnul? Şi statul meu de la Tine este.
12. De toate fărădelegile mele izbăveşte-mă; ocară celui fără de minte nu mă da.
13. Amuţit-am şi n-am deschis gura mea, că Tu eşti Cel ce m-ai făcut pe mine. Depărtează de la mine bătăile Tale.
14. De tăria mâinii Tale, eu m-am sfârşit. Cu mustrări pentru fărădelege ai pedepsit pe om
15. Şi ai subţiat ca pânza de păianjen sufletul său; dar în deşert se tulbură tot pământeanul.
16. Auzi rugăciunea mea, Doamne, şi cererea mea ascult-o; lacrimile mele să nu le treci,
17. Căci străin sunt eu la Tine şi străin ca toţi părinţii mei.
18. Lasă-mă ca să mă odihnesc, mai înainte de a mă duce şi de a nu mai fi.

(„Zis-am; Voi veghea asupra căilor mele…”)

„Reflecții asupra Psalmului 38: Conștientizarea Trecătoriei și Căutarea Sensului” – explorează temele profunde ale Psalmului 38 (39). Acesta începe cu cuvintele „Zis-am: ‘Păzi-voi căile mele, ca să nu păcătuiesc eu cu limba mea…'” Acest psalm este un îndemn la reflecție profundă asupra condiției noastre, fiind un apel la conștientizarea naturii efemere a vieții. Este un Psalm care ne îndeamnă la luarea de cunostinta a condiţiei noastre de trecători, de pelerini pe acest pământ.

Amintirea morții, departe de a aduce tristețe, poate conduce la o apreciere și valorizare corectă a vieții. Mesajul psalmului este legat de tematica universală a trecătoriei și a sensului existenței, cu trimitere la Ecleziast. În acesta se afirmă că toate sunt deșertăciuni, iar doar poruncile lui Dumnezeu dau sens vieții.

Psalmul 38 este o invitație la introspecție și la un examen de conștiință. Aici suntem îndemnați să ne  examinăm propriile cuvinte și acțiuni în lumina efemerității vieții. Ideea este că adevărata valoare a vieții nu constă în bunurile materiale sau în realizările temporare, ci în înțelegerea și împlinirea poruncilor Domnului.

Psalmul 38 ne ajută să găsim sens și direcție într-o lume adesea plină de deșertăciuni. Totodată ne reamintește de natura noastră trecătoare, dar și de potențialul nostru de a găsi semnificație și împlinire spirituală!

Psalmii profilactici 6 şi 38 – ne ajută la prevenirea bolilor şi păstrarea calitații vietii noastre!

În alt Psalm găsim o idee care ar părea şocantă prin paradoxul ei: „minciuna sunt fiii oamenilor “, ca o traumă de trezire spre Duh, spre salvare spirituală.
Psalmii penitenţei și purificării: 21, 31, 50 şi 141

Psalmii penitenţei, cunoscuți și ca psalmii de căință, sunt texte biblice profunde, care abordează teme legate de regret, iertare și căutarea îndurării divine. În tradiția creștină, patru dintre acești psalmi sunt deosebit de importanți: Psalmii 21, 31, 50 și 141. Fiecare dintre acești psalmi are o semnificație specială și este folosit în momente de meditație profundă și căutare spirituală.

Psalmul 21 este un strigăt de durere și un apel la Dumnezeu în momente de abandon și suferință. Acest psalm exprimă sentimentul de părăsire, dar și încrederea că, în cele din urmă, Dumnezeu nu va lăsa pe nimeni singur.

Psalmul 31 vorbește despre iertarea păcatelor și despre bucuria care vine odată cu această iertare. Este un imn al speranței și al iertării, care ne amintește că, indiferent de greșelile noastre, Dumnezeu este întotdeauna gata să ne primească înapoi.

Psalmul 50, unul dintre Psalmii penitenţei sau ai purificării,  este o rugăciune profundă pentru iertare și curățire. Acest psalm este adesea folosit în liturgie și în practica personală ca o expresie a dorinței de a fi curățat de greșeli și de a începe din nou.

Psalmul 141 este un apel la ajutor în momente de disperare și singurătate. Acesta exprimă nevoia de sprijin divin și speranța că Dumnezeu va răspunde la strigătul celor aflați în suferință.

Psalmii penitenţei sau ai purificării alcătuiesc un mozaic al căutării umane după mângâiere, iertare și îndrumare divină. Fie că sunt folosiți în slujbele religioase sau în rugăciunea personală, psalmii penitenței sunt o sursă de forță spirituală și o cale de a aduce sufletul mai aproape de Dumnezeu.

Psalmul 21 – un strigăt de durere și un apel la Dumnezeu!

Psalmul 21
1. Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, ia aminte la mine, pentru ce m-ai părăsit? Departe sunt de mântuirea mea cuvintele greşelilor mele.
2. Dumnezeul meu, striga-voi ziua şi nu vei auzi, şi noaptea şi nu Te vei gândi la mine.
3. Iar Tu întru cele sfinte locuieşti, lauda lui Israel.
4. În Tine au nădăjduit părinţii noştri, nădăjduit-au în Tine şi i-ai izbăvit pe ei.
5. Către Tine au strigat şi s-au mântuit, în Tine au nădăjduit şi nu s-au ruşinat.
6. Iar eu sunt vierme şi nu om, ocara oamenilor şi defăimarea poporului.
7. Toţi cei ce m-au văzut m-au batjocorit, grăit-au cu buzele, clătinat-au capul zicând:
8. „Nădăjduit-a spre Domnul, izbăvească-l pe el, mântuiască-l pe el, că-l voieşte pe el”.
9. Că Tu eşti Cel ce m-ai scos din pântece, nădejdea mea, de la sânul maicii mele.
10. Spre Tine m-am aruncat de la naştere, din pântecele maicii mele Dumnezeul meu eşti Tu.
11. Nu Te depărta de la mine, că necazul este aproape, şi nu este cine să-mi ajute.
12. Înconjuratu-m-au viţei mulţi, tauri graşi m-au împresurat.
13. Deschis-au asupra mea gura lor, ca un leu ce răpeşte şi răcneşte.
14. Ca apa m-am vărsat şi s-au risipit toate oasele mele.
15. Făcutu-s-a inima mea ca ceara ce se topeşte în mijlocul pântecelui meu.
16. Uscatu-s-a ca un vas de lut tăria mea, şi limba mea s-a lipit de cerul gurii mele şi în ţărâna morţii m-ai coborât.
17. Că m-au înconjurat câini mulţi, adunarea celor vicleni m-a împresurat.
18. Străpuns-au mâinile mele şi picioarele mele.
19. Numărat-au toate oasele mele, iar ei priveau şi se uitau la mine.
20. Împărţit-au hainele mele loruşi şi pentru cămaşa mea au aruncat sorţi.
21. Iar Tu, Doamne, nu depărta ajutorul Tău de la mine, spre sprijinul meu ia aminte.
22. Izbăveşte de sabie sufletul meu şi din gheara câinelui viaţa mea.
23. Izbăveşte-mă din gura leului şi din coarnele taurilor smerenia mea.
24. Spune-voi numele Tău fraţilor mei; în mijlocul adunării Te voi lăuda, zicând:
25. Cei ce vă temeţi de Domnul, lăudaţi-L pe El, toată seminţia lui Iacob slăviţi-L pe El!
26. Să se teamă de Dânsul toată seminţia lui Israel.
27. Că n-a defăimat, nici n-a lepădat ruga săracului,
28. Nici n-a întors fala Lui de la mine şi când am strigat către Dânsul, m-a auzit.
29. De la Tine este lauda mea în adunare mare, rugăciunile mele le voi face înaintea celor ce se tem de El.
30. Mânca-vor săracii şi se vor sătura şi vor lăuda pe Domnul, iar cei ce-L caută pe Dânsul vii vor fi inimile lor în veacul veacului.
31. Îşi vor aduce aminte şi se vor întoarce la Domnul toate marginile pământului.
32. Şi se vor închina înaintea Lui toate seminţiile neamurilor.
33. Că a Domnului este împărăţia şi El stăpâneşte peste neamuri.
34. Mâncat-au şi s-au închinat toţi graşii pământului, înaintea Lui vor cădea toţi cei ce se coboară în pământ.
35. Şi sufletul meu în El viază, şi seminţia mea va sluji Lui.
36. Se va vesti Domnului neamul ce va să vină. Şi vor vesti dreptatea Lui poporului ce se va naşte şi ce a făcut Domnul.

Însănătoşirea presupune două etape: arderea negativităţii ancestrale sau achiziţionate şi restabilirea comuniunii cu armonia divină!

Psalmul 21 (sau 22, după alte numărători), este unul dintre psalmii care ne vorbesc direct despre penitență și purificare. Începe cu cuvintele care rezonează puternic în sufletele multora:

„Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, ia aminte la mine, pentru ce m-ai părăsit?”.

Aceste cuvinte, rostite de Iisus pe cruce, nu sunt doar un strigăt de durere, ci și un semn al penitenței profunde pentru întreaga omenire.

Acest psalm este mai mult decât o simplă rugăciune; este un fel de călătorie a sufletului prin întuneric spre lumină. El începe cu o stare de disperare, de părăsire, dar nu se oprește acolo. Psalmul ne conduce prin suferința și durerea omului, pentru a ajunge la o înțelegere profundă a sacrificiului și iubirii lui Dumnezeu. E ca și cum ai merge printr-o furtună teribilă, dar apoi găsești un port sigur.

Un aspect important al acestui psalm este modul în care reflectă suferința și penitența lui Iisus. Când Iisus rostește aceste cuvinte pe cruce, nu o face doar ca o expresie a suferinței Sale, ci și ca o împlinire a profeției. „Străpuns-au mâinile mele și picioarele mele… și pentru cămașa mea au aruncat sorți” – aceste cuvinte nu sunt doar despre durere, ci și despre împlinirea unui destin mai mare, despre arderea păcatului lumii.

Citind acest psalm, ne reamintim sacrificiul lui Iisus și modul în care penitența Sa a ars păcatul lumii. Este un mod de a retrăi și de a înțelege profund penitența lui Hristos. Pentru mulți, acest psalm este un fel de punte între suferința umană și mântuirea divină. Ne ajută să înțelegem că, chiar și în cele mai întunecate momente, nu suntem singuri – Dumnezeu este cu noi, chiar și atunci când pare că ne-a părăsit.

Psalmul 21 este o rugăciune de suferință, o mărturie a puterii și a iubirii lui Dumnezeu, care ne transformă suferința în speranță și ne conduce din întuneric la lumină!

Psalmul 31 (32).
„Fericiţi cărora s-au iertat fărădelegile şi cărora s-au acoperit păcatele. Fericit bărbatul, căruia nu-i va socoti Domnul păcatul, nici nu este în gura lui vicleşug…”

Psalmul 31
1. Fericiţi cărora s-au iertat fărădelegile şi cărora s-au acoperit păcatele.
2. Fericit bărbatul, căruia nu-i va socoti Domnul păcatul, nici nu este în gura lui vicleşug.
3. Că am tăcut, îmbătrânit-au oasele mele, când strigam toată ziua.
4. Că ziua şi noaptea s-a îngreunat peste mine mâna Ta şi am căzut în suferinţă când ghimpele Tău mă împungea.
5. Păcatul meu l-am cunoscut şi fărădelegea mea n-am ascuns-o, împotriva mea.
6. Zis-am: „Mărturisi-voi fărădelegea mea Domnului”; şi Tu ai iertat nelegiuirea păcatului meu.
7. Pentru aceasta se va ruga către Tine tot cuviosul la vreme potrivită, iar potop de ape multe de el nu se va apropia.
8. Tu eşti scăparea mea din necazul ce mă cuprinde, bucuria mea; izbăveşte-mă de cei ce m-au înconjurat.
9. Înţelepţi-te-voi şi te voi îndrepta pe calea aceasta, pe care vei merge; aţinti-voi spre tine ochii Mei.
10. Nu fi ca un cal şi ca un catâr, la care nu este pricepere; cu zăbală şi cu frâu fălcile lor voi strânge ca să nu se apropie de tine.
11. Multe sunt bătăile păcătosului; iar pe cel ce nădăjduieşte în Domnul, mila îl va înconjura.
12. Veseliţi-vă în Domnul şi vă bucuraţi, drepţilor, şi vă lăudaţi toţi cei drepţi la inimă.

„Ferice de cel cu fărădelegea iertată şi de cel cu păcatul acoperit. Ferice de omul căruia nu-i ţine în seama Domnul nelegiuirea! Ferice de omul căruia Domnul nu-i socoteste greșeala!”

Psalmul 31 (sau 32, în funcție de numerotarea folosită) ne aduce o rază de speranță și alinare, chiar și în momentele cele mai grele. Acest psalm ne vorbește despre iertare și despre cum greșelile noastre pot fi acoperite de mila lui Dumnezeu. Începe cu cuvintele

„Fericiţi cărora s-au iertat fărădelegile şi cărora s-au acoperit păcatele!”

Acesta nu este doar un mesaj despre iertarea divină, ci și despre cum putem trăi o viață mai bună, recunoscându-ne greșelile și căutând iertarea. E ca și cum ai avea o greutate mare pe umeri și, brusc, cineva vine și ți-o ia. Psalmul ne spune că, dacă ne recunoaștem greșelile și le mărturisim, Dumnezeu ne va ierta.

Dar acest psalm ridică și o întrebare importantă: există oare greșeli pe care Dumnezeu le-ar trece cu vederea? Răspunsul este unul afirmativ, dar nu în sensul că putem face orice fără consecințe. Mai degrabă, ne învață că, chiar dacă greșim, Dumnezeu ne oferă o cale de întoarcere și de îndreptare. Prin greșeală, ne micșorăm, suferim, dar acest lucru nu înseamnă că suntem condamnați. Dacă ne întoarcem la Dumnezeu și ne cerem iertare, El ne va primi înapoi și ne va ajuta să creștem din nou.

Cu toate acestea, trăind micșorați, suportăm consecințele greșelilor noastre – fie că vorbim despre marginalizare, mediocritate sau orice alt tip de suferință. Psalmul ne învață că putem trăi și în această stare micșorată, dar sănătoși, atâta timp cât rămânem sub binecuvântarea lui Dumnezeu. Ideea este că, chiar dacă suntem micșorați de greșelile noastre, nu trebuie să ne lăsăm copleșiți sau distruși de ele.

Așadar, Psalmul 31 este un imn al speranței și al iertării. Ne arată că, indiferent cât de greu greșim, există întotdeauna o cale înapoi spre Dumnezeu. O cale către iertare și eliberare de povara greșelilor noastre! Este un mesaj puternic despre cum să ne confruntăm cu greșelile și să găsim puterea de a merge mai departe, reînnoiți și curățiți.

Psalmul 50 (51).
„Miluieşte-mă, Dumnezeule, după mila Ta (…) întoarce faţa Ta de la păcatele mele…”.

PSALMUL 50
Al lui David

1. Miluiește‑mă, Dumnezeule, după mare mila Ta

2. Și după mulțimea îndurărilor Tale, șterge fărădelegea mea.

3. Mai vârtos mă spală de fărădelegea mea și de păcatul meu mă curățește.

4. Că fărădelegea mea eu o cunosc și păcatul meu înaintea mea este pururea.

5. Ție Unuia am greșit și rău înaintea Ta am făcut, așa încât drept ești Tu întru cuvintele Tale și biruitor când vei judeca Tu.

6. Că iată, întru fărădelegi m‑am zămislit și în păcate m‑a născut maica mea.

7. Că iată, adevărul ai iubit; cele nearătate și cele ascunse ale înțelepciunii Tale mi‑ai arătat mie.

8. Stropi‑mă‑vei cu isop și mă voi curăți; spăla-mă‑vei și mai vârtos decât zăpada mă voi albi.

9. Auzului meu vei da bucurie și veselie; bucura-se‑vor oasele mele cele smerite.

10. Întoarce fața Ta de la păcatele mele și toate fărădelegile mele șterge‑le.

11. Inimă curată zidește întru mine, Dumnezeule, și duh drept înnoiește întru cele dinlăuntru ale mele.

12. Nu mă lepăda de la fața Ta și Duhul Tău Cel Sfânt nu‑L lua de la mine.

13. Dă‑mi mie bucuria mântuirii Tale și cu duh stăpânitor mă întărește.

14. Învăța‑voi pe cei fără de lege căile Tale și cei necredincioși la Tine se vor întoarce.

15. Izbăvește‑mă de vărsarea de sânge, Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele; bucura‑se‑va limba mea de dreptatea Ta.

16. Doamne, buzele mele vei deschide și gura mea va vesti lauda Ta.

17. Că de ai fi voit jertfă, Ți‑aș fi dat; arderile de tot nu le vei binevoi.

18. Jertfa lui Dumnezeu, duhul umilit, inima înfrântă și smerită Dumnezeu nu o va urgisi.

19. Fă bine, Doamne, întru bunăvoirea Ta, Sionului, și să se zidească zidurile Ierusalimului.

20. Atunci vei binevoi jertfa dreptății, prinosul și arderile de tot; atunci vor pune pe altarul Tău viței.

 

Este cel mai important dintre Psalmii penitenţei. Uneori duhovnicii impun drept canon copierea zilnică a acestui psalm, timp de 21 de zile. El conţine şi sugestia arderii păcatului, dar şi imperativul iertării, ca ultimă şansă a purificării!

În inima tradiției și credinței noastre, se află un psalm care vorbește direct sufletului fiecăruia dintre noi, indiferent de greutățile pe care le trăim!

Este vorba despre Psalmul 50 (sau 51), unul dintre cele mai cunoscute și iubite texte din Biblie. Acest psalm este cel mai important psalm al penitenței fiind folosit în momentele de căutare a iertării și curățirii sufletești.

„Miluiește-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta”

Așa începe acest psalm. Cu aceste cuvinte, fiecare dintre noi își poate exprima propria dorință de a fi iertat și de a se curăți de greșeli. E ca și cum ai sta de vorbă cu Dumnezeu și I-ai spune toate necazurile și greșelile, cerându-I ajutor și iertare.

Psalmul 50 este un ghid, care face parte din Psalmii penitenței sau ai purificării ,  ajutandu-ne să înțelegem cum să ne confruntăm cu greșelile noastre și cum să căutăm iertarea. Ne învață că recunoașterea greșelilor noastre este primul pas către purificare și că Dumnezeu este mereu gata să ne ierte dacă ne întoarcem cu sinceritate către El.

Psalmul 50 ne vorbește despre arderea păcatului, dar și despre iertarea ca ultimă șansă de purificare. Este un mesaj de speranță pentru toți cei care se simt copleșiți de greșeli și care caută o cale de a se întoarce la o viață curată și împlinită!

Psalmul 141 (142).
„Cu glasul meu către Domnul am strigăt, cu glasul meu către Domnul m-am rugat.”

Psalmul 141
1. Cu glasul meu către Domnul am strigat, cu glasul meu către Domnul m-am rugat.
2. Vărsa-voi înaintea Lui rugăciunea mea, necazul meu înaintea Lui voi spune.
3. Când lipsea dintru mine duhul meu, Tu ai cunoscut cărările mele. În calea aceasta în care am umblat, ascuns-au cursă mie.
4. Luat-am seama de-a dreapta şi am privit şi nu era cine să mă cunoască. Pierit-a fuga de la mine şi nu este cel ce caută sufletul meu.
5. Strigat-am către Tine, Doamne, zis-am: „Tu eşti nădejdea mea, partea mea eşti în pământul celor vii”.
6. Ia aminte la rugăciunea mea, că m-am smerit foarte. Izbăveşte-mă de cei ce mă prigonesc, că s-au întărit mai mult decât mine.
7. Scoate din temniţă sufletul meu, ca să laude numele Tău, Doamne. Pe mine mă aşteaptă drepţii, până ce-mi vei răsplăti mie.

„Cu glasul meu strig către Domnul…” Este Psalmul asumării sacrificiului de sine, spre ridicare celor părăsiţi şi spre transformarea singurătăţii în şansă!

În viața fiecăruia dintre noi sunt momente când ne simțim singuri, părăsiți, poate chiar uitați de lume. În acele clipe, când parcă nu mai avem pe nimeni, ne întoarcem spre credință, spre rugăciune. Aici, în adâncul sufletului, găsim cuvinte care ne vorbesc direct, ca și cum ar fi fost scrise special pentru noi. Unul dintre aceste cuvinte de mângâiere este Psalmul 141 (sau 142), un psalm al strigătului către Dumnezeu, ce face parte din Psalmii penitenţei sau ai purificării!

„Cu glasul meu către Domnul am strigat, cu glasul meu către Domnul m-am rugat”

Așa începe acest psalm. Simțindu-te la capătul puterilor, strigi către Dumnezeu, îi spui tot ce ai pe inimă, toate necazurile și suferințele tale. Este o rugăciune venită din adâncul sufletului, un strigăt de ajutor.

Acest psalm nu este doar un strigăt de disperare, ci și o recunoaștere a puterii și a mângâierii lui Dumnezeu. În momentele de singurătate și disperare, psalmul ne învață să ne întoarcem către Dumnezeu, să ne punem nădejdea în El. Ne spune că, chiar și atunci când ne simțim părăsiți de toți, Dumnezeu este acolo pentru noi.

Mai mult decât atât, Psalmul 141 vorbește despre asumarea sacrificiului de sine. În momentele cele mai grele, avem șansa de a ne transforma suferința în ceva mai mare decât noi înșine. Ne învață să ne folosim singurătatea și suferința ca pe o oportunitate de a ne ridica, de a ne întări și de a-i ajuta și pe ceilalți.

Prin rugăciunea către Dumnezeu, psalmul ne arată că, în cele mai întunecate momente ale vieții, există speranță și mângâiere. Psalmii penitenței sunt cunoscuți și ca psalmii de căință!

Este un mesaj puternic pentru toți cei care se simt singuri, părăsiți sau disperați:
Nu sunteți singuri, strigătul vostru este auzit!

Psalmii desăvârşirii: 45 şi 119. Litania Legii. 

În inima fiecăruia dintre noi, tradițiile spirituale ocupă un loc central, modelându-ne ethosul și valorile noastre esențiale. Pentru noi, un astfel de rol vital îl joacă Psalmii, în special Psalmii 45 și 119. Aceştia sunt esențiali pentru înțelegerea și practicarea spiritualității ortodoxe.

Psalmul 45 (46). „Dumnezeu este scăparea şi puterea noastră, ajutor întru necazurile ce ne împresoară!”

Psalmul 45
1. Dumnezeu este scăparea şi puterea noastră, ajutor întru necazurile ce ne împresoară.
2. Pentru aceasta nu ne vom teme când se va cutremura pământul şi se vor muta munţii în inima mărilor.
3. Venit-au şi s-au tulburat apele lor, cutremuratu-s-au munţii de tăria lui.
4. Apele râurilor veselesc cetatea lui Dumnezeu; Cel Preaînalt a sfinţit locaşul Lui.
5. Dumnezeu este în mijlocul cetăţii, nu se va clătina; o va ajuta Dumnezeu dis-de-dimineaţă.
6. Tulburatu-s-au neamurile, plecatu-s-au împărăţiile; dat-a Cel Preaînalt glasul Lui, cutremuratu-s-a pământul.
7. Domnul puterilor cu noi, sprijinitorul nostru, Dumnezeul lui Iacob.
8. Veniţi şi vedeţi lucrurile lui Dumnezeu, minunile pe care le-a pus Domnul pe pământ.
9. Pune-va capăt războaielor până la marginile pământului, arcul va sfărâma şi va frânge arma, iar pavezele în foc le va arde.
10. Opriţi-vă şi cunoaşteţi că Eu sunt Dumnezeu, înălţa-Mă-voi pe pământ.
11. Domnul puterilor cu noi, sprijinitorul nostru, Dumnezeul lui Iacob.

Psalmul 45 este un imn puternic de laudă și încredere în Dumnezeu, care celebrează protecția și puterea Sa în fața necazurilor și a dezastrelor naturale.

În viața asta plină de bătăi de cap și necazuri, mulți dintre noi ne întoarcem către credință ca să găsim liniște și răspunsuri. Un loc unde mulți români își găsesc alinarea este în cuvintele Psalmilor din Biblie, în special în Psalmul 45. Acesta e ca un prieten vechi care te învață să te descurci când e greu și să nu te pierzi când lumea e pe dos.

Psalmul 45, pe scurt, e despre cum Dumnezeu e mereu acolo pentru noi, ca un adăpost sigur, mai ales când vine vorba de probleme mari, de genul celor care te fac să nu mai vezi lumina de la capătul tunelului. Acest psalm ne spune, pe limba noastră, că nu e nevoie să ne fie frică de nimic, nici măcar când totul pare să se dărâme în jurul nostru. E ca și cum ai avea un prieten puternic lângă tine care te ajută să treci prin orice.

Dar, și mai important, Psalmul 45 ne învață că sănătatea adevărată nu e doar despre cum te simți pe dinafară, ci mai ales despre cum stai cu sufletul. E ca și cum ai avea o durere și, în loc să mergi la doctor, te uiți mai bine în tine să vezi ce nu e în regulă. Într-un verset din psalm, scrie clar: „Opriţi-vă şi cunoaşteţi ca Eu sunt Dumnezeu”. Aici e vorba despre a face o pauză din tot haosul zilnic și a te gândi un pic la ce contează cu adevărat în viață.

Unii înțelepți din vechime, cum e Isaia Pustnicul, au vorbit mult despre acest psalm.

Ei zic că în viață sunt ca niște opriri, momente când trebuie să ne oprim din tot ce facem și să ne gândim serios la cum trăim și la ce e important. E ca și cum ai merge cu mașina și, în loc să alergi mereu, uneori e bine să tragi pe dreapta, să iei o gură de aer și să te uiți la drumul pe care l-ai parcurs.

Versetul „Dumnezeu este scăparea şi puterea noastră, ajutor întru necazurile ce ne împresoară” (45:1) rezumă esența acestui psalm. Această expresie puternică de credință și speranță se regăsește în nenumărate aspecte ale vieții cotidiene, de la liturgie la folclor, reflectând o viziune profundă asupra relației dintre divin și uman.

În esență, ce ne spune Psalmul 45 e că trebuie să ne oprim din când în când și să ne gândim la viața noastră. Nu e vorba doar de a avea un trup sănătos, ci și de a avea un suflet împăcat. E ca și cum ai face curățenie nu doar în casă, ci și în inima ta.

Psalmii desăvârşirii, 
Psalmul 118 (119). „Fericiţi cei fără prihană în cale, care umblă în legea Domnului.”
Psalmul 118
1. Fericiţi cei fără prihană în cale, care umblă în legea Domnului.
2. Fericiţi cei ce păzesc poruncile Lui şi-L caută cu toată inima lor,
3. Că n-au umblat în căile Lui cei ce lucrează fărădelegea.
4. Tu ai poruncit ca poruncile Tale să fie păzite foarte.
5. O, de s-ar îndrepta căile mele, ca să păzesc poruncile Tale!
6. Atunci nu mă voi ruşina când voi căuta spre toate poruncile Tale.
7. Lăuda-Te-voi întru îndreptarea inimii, ca să învăţ judecăţile dreptăţii Tale.
8. Îndreptările Tale voi păzi; nu mă părăsi până în sfârşit.
9. Prin ce îşi va îndrepta tânărul calea sa? Prin păzirea cuvintelor Tale.
10. Cu toată inima Te-am căutat pe Tine; să nu mă lepezi de la poruncile Tale.
11. În inima mea am ascuns cuvintele Tale, ca să nu greşesc ţie.
12. Binecuvântat eşti, Doamne, învaţă-mă îndreptările Tale.
13. Cu buzele am rostit toate judecăţile gurii Tale.
14. În calea mărturiilor Tale m-am desfătat ca de toată bogăţia.
15. La poruncile Tale voi cugeta şi voi cunoaşte căile Tale.
16. La îndreptările Tale voi cugeta şi nu voi uita cuvintele Tale.
17. Răsplăteşte robului Tău! Voi trăi şi voi păzi poruncile Tale.
18. Deschide ochii mei şi voi cunoaşte minunile din legea Ta.
19. Străin sunt eu pe pământ, să nu ascunzi de la mine poruncile Tale.
20. Aprins e sufletul meu de dorirea judecăţilor Tale, în toată vremea.
21. Certat-ai pe cai mândri; blestemaţi sunt cei ce se abat de la poruncile Tale.
22. Ia de la mine ocara şi defăimarea, că mărturiile Tale am păzit.
23. Pentru că au şezut căpeteniile şi pe mine mă cleveteau, iar robul Tău cugeta la îndreptările Tale.
24. Că mărturiile Tale sunt cugetarea mea, iar îndreptările Tale, sfatul meu.
25. Lipitu-s-a de pământ sufletul meu; viază-mă, după cuvântul Tău.
26. Vestit-am căile mele şi m-ai auzit; învaţă-mă îndreptările Tale.
27. Fă să înţeleg calea îndreptărilor Tale şi voi cugeta la minunile Tale.
28. Istovitu-s-a sufletul meu de supărare; întăreşte-mă întru cuvintele Tale.
29. Depărtează de la mine calea nedreptăţii şi cu legea Ta mă miluieşte.
30. Calea adevărului am ales şi judecăţile Tale nu le-am uitat.
31. Lipitu-m-am de mărturiile Tale, Doamne, să nu mă ruşinezi.
32. Pe calea poruncilor Tale am alergat când ai lărgit inima mea.
33. Lege pune mie, Doamne, calea îndreptărilor Tale şi o voi păzi pururea.
34. Înţelepţeşte-mă şi voi căuta legea Ta şi o voi păzi cu toată inima mea.
35. Povăţuieşte-mă pe cărarea poruncilor Tale, că aceasta am voit.
36. Pleacă inima mea la mărturiile Tale şi nu la lăcomie.
37. Întoarce ochii mei ca să nu vadă deşertăciunea; în calea Ta viază-mă.
38. Împlineşte robului Tău cuvântul Tău, care este pentru cei ce se tem de Tine.
39. Îndepărtează ocara, de care mă tem, căci judecăţile Tale sunt bune.
40. Iată, am dorit poruncile Tale; întru dreptatea Ta viază-mă.
41. Să vină peste mine mila Ta, Doamne, mântuirea Ta, după cuvântul Tău,
42. Şi voi răspunde cuvânt celor ce mă ocărăsc, că am nădăjduit în cuvintele Tale.
43. Să nu îndepărtezi din gura mea cuvântul adevărului, până în sfârşit, că întru judecăţile Tale am nădăjduit,
44. Şi voi păzi legea Ta pururea, în veac şi în veacul veacului.
45. Am umblat întru lărgime, că poruncile Tale am căutat.
46. Am vorbit despre mărturiile Tale, înaintea împăraţilor, şi nu m-am ruşinat.
47. Am cugetat la poruncile Tale pe care le-am iubit foarte.
48. Am ridicat mâinile mele la poruncile Tale, pe care le-am iubit şi am cugetat la îndreptările Tale.
49. Adu-Ţi aminte de cuvântul Tău, către robul Tău, întru care mi-ai dat nădejde.
50. Aceasta m-a mângâiat întru smerenia mea, că cuvântul Tău m-a viat.
51. Cei mândri m-au batjocorit peste măsură, dar de la legea Ta nu m-am abătut.
52. Adusu-mi-am aminte de judecăţile Tale cele din veac, Doamne, şi m-am mângâiat.
53. Mâhnire m-a cuprins din pricina păcătoşilor, care părăsesc legea Ta.
54. Cântate erau de mine îndreptările Tale, în locul pribegiei mele.
55. Adusu-mi-am aminte de numele Tău, Doamne, şi am păzit legea Ta.
56. Aceasta s-a făcut mie, că îndreptările Tale am căutat.
57. Partea mea eşti, Doamne, zis-am să păzesc legea Ta.
58. Rugatu-m-am feţei Tale, din toată inima mea, miluieşte-mă după cuvântul Tău.
59. Cugetat-am la căile Tale şi am întors picioarele mele la mărturiile Tale.
60. Gata am fost şi nu m-am tulburat să păzesc poruncile Tale.
61. Funiile păcătoşilor s-au înfăşurat împrejurul meu, dar legea Ta n-am uitat.
62. La miezul nopţii m-am sculat ca să Te laud pe Tine, pentru judecăţile dreptăţii Tale.
63. Părtaş sunt cu toţi cei ce se tem de Tine şi păzesc poruncile Tale.
64. De mila Ta, Doamne, este plin pământul; îndreptările Tale mă învaţă.
65. Bunătate ai făcut cu robul Tău, Doamne, după cuvântul Tău.
66. Învaţă-mă bunătatea, învăţătura şi cunoştinţa, că în poruncile Tale am crezut.
67. Mai înainte de a fi umilit, am greşit; pentru aceasta cuvântul Tău am păzit.
68. Bun eşti Tu, Doamne, şi întru bunătatea Ta, învaţă-mă îndreptările Tale.
69. Înmulţitu-s-a asupra mea nedreptatea celor mândri, iar eu cu toată inima mea voi cerceta poruncile Tale.
70. Închegatu-s-a ca grăsimea inima lor, iar eu cu legea Ta m-am desfătat.
71. Bine este mie că m-ai smerit, ca să învăţ îndreptările Tale.
72. Bună-mi este mie legea gurii Tale, mai mult decât mii de comori de aur şi argint.
73. Mâinile Tale m-au făcut şi m-au zidit, înţelepţeşte-mă şi voi învăţa poruncile Tale.
74. Cei ce se tem de Tine mă vor vedea şi se vor veseli, că în cuvintele Tale am nădăjduit.
75. Cunoscut-am, Doamne, că drepte sunt judecăţile Tale şi întru adevăr m-ai smerit.
76. Facă-se dar, mila Ta, ca să mă mângâie, după cuvântul Tău, către robul Tău.
77. Să vină peste mine îndurările Tale şi voi trăi, că legea Ta cugetarea mea este.
78. Să se ruşineze cei mândri, că pe nedrept m-au nedreptăţit; iar eu voi cugeta la poruncile Tale.
79. Să se întoarcă spre mine cei ce se tem de Tine şi cei ce cunosc mărturiile Tale.
80. Să fie inima mea fără prihană întru îndreptările Tale, ca să nu mă ruşinez.
81. Se topeşte sufletul meu după mântuirea Ta; în cuvântul Tău am nădăjduit.
82. Sfârşitu-s-au ochii mei după cuvântul Tău, zicând: „Când mă vei mângâia?”
83. Că m-am făcut ca un foale la fum, dar îndreptările Tale nu le-am uitat.
84. Câte sunt zilele robului Tău? Când vei judeca pe cei ce mă prigonesc?
85. Spusu-mi-au călcătorii de lege deşertăciuni, dar nu sunt ca legea Ta, Doamne.
86. Toate poruncile Tale sunt adevăr; pe nedrept m-au prigonit. Ajută-mă!
87. Puţin a fost de nu m-am sfârşit pe pământ, dar eu n-am părăsit poruncile Tale.
88. După mila Ta viază-mă şi voi păzi mărturiile gurii mele.
89. În veac, Doamne, cuvântul Tău rămâne în cer;
90. În neam şi în neam adevărul Tău. Întemeiat-ai pământul şi rămâne.
91. După rânduiala Ta rămâne ziua, că toate sunt slujitoare ţie.
92. De n-ar fi fost legea Ta gândirea mea, atunci aş fi pierit intru necazul meu.
93. În veac nu voi uita îndreptările Tale, că într-însele m-ai viat, Doamne.
94. Al Tău sunt eu, mântuieşte-mă, că îndreptările Tale am căutat.
95. Pe mine m-au aşteptat păcătoşii ca să mă piardă. Mărturiile Tale am priceput.
96. La tot lucrul desăvârşit am văzut sfârşit, dar porunca Ta este fără de sfârşit.
97. Că am iubit legea Ta, Doamne, ea toată ziua cugetarea mea este.
98. Mai mult decât pe vrăjmaşii mei mai înţelepţit cu porunca Ta, că în veac a mea este.
99. Mai mult decât învăţătorii mei am priceput, că la mărturiile Tale gândirea mea este.
100. Mai mult decât bătrânii am înţeles, că poruncile Tale am căutat.
101. De la toată calea cea rea mi-am oprit picioarele mele, ca să păzesc cuvintele Tale.
102. De la judecăţile Tale nu m-am abătut, că Tu ai pus mie lege.
103. Cât sunt de dulci limbii mele, cuvintele Tale, mai mult decât mierea, în gura mea!
104. Din poruncile Tale m-am făcut priceput; pentru aceasta am urât toată calea nedreptăţii.
105. Făclie picioarelor mele este legea Ta şi lumină cărărilor mele.
106. Juratu-m-am şi m-am hotărât să păzesc judecăţile dreptăţii Tale.
107. Umilit am fost până în sfârşit: Doamne, viază-mă, după cuvântul Tău.
108. Cele de bunăvoie ale gurii mele binevoieşte-le Doamne, şi judecăţile Tale mă învaţă.
109. Sufletul meu în mâinile Tale este pururea şi legea Ta n-am uitat.
110. Pusu-mi-au păcătoşii cursă mie, dar de la poruncile Tale n-am rătăcit.
111. Moştenit-am mărturiile Tale în veac, că bucurie inimii mele sunt ele.
112. Plecat-am inima mea ca să fac îndreptările Tale în veac spre răsplătire.
113. Pe călcătorii de lege am urât şi legea Ta am iubit.
114. Ajutorul meu şi sprijinitorul meu eşti Tu, în cuvântul Tău am nădăjduit.
115. Depărtaţi-vă de la mine cei ce vicleniţi şi voi cerceta poruncile Dumnezeului meu.
116. Apără-mă, după cuvântul Tău, şi mă viază şi să nu-mi dai de ruşine aşteptarea mea.
117. Ajută-mă şi mă voi mântui şi voi cugeta la îndreptările Tale, pururea.
118. Defăimat-ai pe toţi cei ce se depărtează de la îndreptările Tale, pentru că nedrept este gândul lor.
119. Socotit-am călcători de lege pe toţi păcătoşii pământului; pentru aceasta am iubit mărturiile Tale, pururea.
120. Străpunge cu frica Ta trupul meu, că de judecăţile Tale m-am temut.
121. Făcut-am judecată şi dreptate; nu mă da pe mâna celor ce-mi fac strâmbătate.
122. Primeşte pe robul Tău în bunătate, ca să nu mă clevetească cei mândri.
123. Sfârşitu-sau ochii mei după mântuirea Ta şi după cuvântul dreptăţii Tale.
124. Fă cu robul Tău, după mila Ta, şi îndreptările Tale mă învaţă.
125. Robul Tău sunt eu; înţelepţeşte-mă şi voi cunoaşte mărturiile Tale.
126. Vremea este să lucreze Domnul, că oamenii au stricat legea Ta.
127. Pentru aceasta am iubit poruncile Tale, mai mult decât aurul şi topazul.
128. Pentru aceasta spre toate poruncile Tale m-am îndreptat, toată calea nedreaptă am urât.
129. Minunate sunt mărturiile Tale, pentru aceasta le-a cercetat pe ele sufletul meu.
130. Arătarea cuvintelor Tale luminează şi înţelepţeşte pe prunci.
131. Gura mea am deschis şi am aflat, că de poruncile Tale am dorit.
132. Caută spre mine şi mă miluieşte, după judecata Ta, faţă de cei ce iubesc numele Tău.
133. Paşii mei îndreptează-i după cuvântul Tău, şi să nu mă stăpânească nici o fărădelege.
134. Izbăveşte-mă de clevetirea oamenilor şi voi păzi poruncile Tale.
135. Faţa Ta arat-o robului Tău şi mă învaţă poruncile Tale.
136. Izvoare de apă s-au coborât din ochii mei, pentru că n-am păzit legea Ta.
137. Drept eşti, Doamne, şi drepte sunt judecăţile Tale.
138. Poruncit-ai cu dreptate mărturiile Tale şi cu tot adevărul.
139. Topitu-m-a râvna casei Tale, că au uitat cuvintele Tale vrăjmaşii mei.
140. Lămurit cu foc este cuvântul Tău foarte şi robul Tău l-a iubit pe el.
141. Tânăr sunt eu şi defăimat, dar îndreptările Tale nu le-am uitat.
142. Dreptatea Ta este dreptate în veac şi legea Ta adevărul.
143. Necazuri şi nevoi au dat peste mine, dar poruncile Tale sunt gândirea mea.
144. Drepte sunt mărturiile Tale, în veac; înţelepţeşte-mă şi voi fi viu.
145. Strigat-am cu toată inima mea: Auzi-mă, Doamne! Îndreptările Tale voi căuta.
146. Strigat-am către Tine, mântuieşte-mă, şi voi păzi mărturiile Tale.
147. Din zori m-am sculat şi am strigat; intru cuvintele Tale am nădăjduit.
148. Deschis-am ochii mei dis-de-dimineaţă, ca să cuget la cuvintele Tale.
149. Glasul meu auzi-l, Doamne, după mila Ta; după judecata Ta mă viază.
150. Apropiatu-s-au cei ce mă prigonesc cu fărădelege, dar de la legea Ta s-au îndepărtat.
151. Aproape eşti Tu, Doamne, şi toate poruncile Tale sunt adevărul.
152. Din început am cunoscut, din mărturiile Tale, că în veac le-ai întemeiat pe ele.
153. Vezi smerenia mea şi mă scoate, că legea Ta n-am uitat.
154. Judecă pricina mea şi mă izbăveşte; după cuvântul Tău, fă-mă viu.
155. Departe de păcătoşi este mântuirea, că îndreptările Tale n-au căutat.
156. Îndurările Tale multe sunt Doamne; după judecata Ta mă viază.
157. Mulţi sunt cei ce mă prigonesc şi mă necăjesc, dar de la mărturiile Tale nu m-am abătut.
158. Văzut-am pe cei nepricepuţi şi mă sfârşeam, că n-au păzit cuvintele Tale.
159. Vezi că poruncile Tale am iubit, Doamne; întru mila Ta mă viază.
160. Începutul cuvintelor Tale este adevărul şi veşnice toate judecăţile dreptăţii Tale.
161. Căpeteniile m-au prigonit în zadar; iar de cuvintele Tale s-a înfricoşat inima mea.
162. Bucura-mă-voi de cuvintele Tale, ca cel ce a aflat comoară mare.
163. Nedreptatea am urât şi am dispreţuit, iar legea Ta am iubit.
164. De şapte ori pe zi Te-am lăudat pentru judecăţile dreptăţii Tale.
165. Pace multă au cei ce iubesc legea Ta şi nu se smintesc.
166. Aşteptat-am mântuirea Ta, Doamne, şi poruncile Tale am iubit.
167. Păzit-a sufletul meu mărturiile Tale şi le-a iubit foarte.
168. Păzit-am poruncile Tale şi mărturiile Tale, că toate căile mele înaintea Ta sunt, Doamne.
169. Să se apropie rugăciunea mea înaintea Ta, Doamne; după cuvântul Tău mă înţelepţeşte.
170. Să ajungă cererea mea înaintea Ta, Doamne; după cuvântul Tău mă izbăveşte.
171. Să răspândească buzele mele laudă, că m-ai învăţat îndreptările Tale.
172. Rosti-va limba mea cuvintele Tale, că toate poruncile Tale sunt drepte.
173. Mina Ta să mă izbăvească, că poruncile Tale am ales.
174. Dorit-am mântuirea Ta, Doamne, şi legea Ta cugetarea mea este.
175. Viu va fi sufletul meu şi Te va lăuda şi judecăţile Tale îmi vor ajuta mie.
176. Rătăcit-am ca o oaie pierdută; caută pe robul Tău, că poruncile Tale nu le-am uitat.

(„Ferice de cei fără prihană în calea lor…”). Psalmul acesta îi „încununează” pe toţi ceilalţi. Este un tratat de medicină, de înţelepciune, de mistică. El reaminteşte secretul restaurării omului: interiorizarea Legii revelate; şi cauza bolilor: încălcarea legilor universale.

Cele mai importante legi universale pe care le încălca omul sunt iubirea de Dumnezeu şi iubirea de semen. Această încălcare se numeşte: agresivitate, egoism, mândrie, furie, vanitate, osândirea aproapelui şi neputinţa iertării.

Psihologia numeşte această serie de erori, structurate în caracter, „complexul Cain”: tendința omului de a-şi elimina semenul. Această tendinţă – adesea tradusă în practică — are ca urmare şi ca avertisment o îmbolnăvire. Blestemul, blasfemia, ura, osândirea, au ca primă urmare o cefalee, o dereglare endocrină sau circulatorie, o scădere energetică. Nu ca să te pedepsească, ci ca să te oprească de la încălcarea legii universale.

Psalmii desăvârşirii, prin Psalmul 118, ne trezeşte în memorie detaliile legii, rememorarea lor continuă, întru deplină sănătate a trupului şi întru iluminarea minţii.

În viața noastră agitată, plină de necazuri și bucurii, ne întrebăm adesea ce e cu adevărat important. Ei bine, un răspuns la această întrebare îl găsim în Psalmul 118 (sau 119, după alte numărători). Acesta ne vorbește despre legea lui Dumnezeu și despre cât de important e să o urmăm. „Fericiţi cei fără prihană în cale, care umblă în legea Domnului”, zice psalmul (118:1). Adică, pe românește, cei care merg pe drumul bun și fac ce le spune Dumnezeu, sunt cei fericiți.

Acest psalm e ca o carte de înțelepciune. Ne învață că sănătatea și binele nostru nu sunt doar despre trup, ci și despre suflet. Când nu respectăm regulile de bază – iubirea de Dumnezeu și de cei de lângă noi – ne facem rău nu doar la suflet, ci și la corp. Psihologii zic că atunci când suntem egoiști, agresivi sau mândri, ne îmbolnăvim nu doar sufletește, ci și trupește. E ca și cum ai lua o otravă care te îmbolnăvește încet.

În tradiția noastră, sănătatea e privită ca un tot unitar.

Nu ești sănătos doar dacă ai un trup voinic, ci și dacă ai un suflet curat și o minte limpede. Dacă nu ai grijă de toate trei, ceva o să se strice. E ca și cum ai avea o mașină: nu e de ajuns să ai doar motorul bun, trebuie să ai grijă și de roți, și de volan.

Psalmul 118 ne reamintește că trebuie să respectăm poruncile lui Dumnezeu nu doar pentru că așa e bine, ci pentru că așa ne facem bine nouă înșine. E un fel de rețetă pentru o viață bună și sănătoasă. Ne învață că, dacă vrem să fim cu adevărat bine, trebuie să ne transformăm nu doar pe dinafară, ci și pe dinăuntru. Să trăim cum ne învață Dumnezeu, să avem grijă de sufletul nostru la fel cum avem grijă de trup. Așa ne facem bine nu doar nouă, ci și lumii din jurul nostru.

Psalmii desăvârşirii conţin coduri puternice, dar adesea enigmatice, pierdute uneori de noi, oamenii moderni Regăsirea lor cere un travaliu ascetic, de fiecare dată răsplătit!

Distribuie