An de an, în preajma Botezului Domnului, praznic sărbătorit la începutul noului an calendaristic și la 14 zile de la Crăciun, pe la casele credincioșilor poposesc într-un rugăciune preoții pentru a aduce în fiecare dintre acestea Aghiasma Mare și pentru a le sfinți.
În primă fază, în biserică are loc sfințirea apei și transformarea acesteia în Aghiasma Mare. Ulterior, preoții încep a parcurge drumul spre casele credincioșilor unde prin stropirea acesteia amintesc de momentul Botezului Domnului. De altfel, conform învățăturilor bisericești, prin această rânduială este necesar să conștientizăm că nu doar drumurile noastre duc spre Dumnezeu și Mântuitorul nostru ci și Hristos vine în casele noastre prin slujitorii Lui. Prezența taincă a dragostei divine în casele credincioșilor aprinde și mai mult setea de rugăciune și comuniune cu Dumnezeu. Astfel, ulterior, drumurile noastre trebuie să se îndrepte negreșit spre biserică și Sfânta Liturghie.
Aghiasma Mare este lăsată în vasele pregătite cu apă de fiecare credincios pentru a fi ulterior consumată pe stomacul gol, asemenea anaforei. In unele zone ale țării credincioșii așteaptă cu mare ardoare momentul pentru a stropi cu această apă și animalele din gospodărie și chiar pământul pentru ca Dumnezeu să aibă în paza lui toate cele de care se înconjoară omul.
Aruncarea Sfintei Cruci în apa râului
Nu doar apa care rămâne în gospodăriile oamenilor ci și toate apele naturale sunt sfințite de praznicul Botezului Domnului. În unele zone din România, conform tradiției în ziua de 6 ianuarie după Sfânta Liturghie, credincioșii ies alături de preot pentru a rosti rugăciuni pe malul celui mai apropiat râu. Rânduiala amintește de momentul în care Mântuitorul a fost botezat în râul Iordan de către Sfântul Ioan Botezătorul.
Parte din slujba care sfințește și apele naturale ale râurilor este tradiția aruncării de către preot a crucii în apă. Credincioșii curajoși, de regulă feciorii se întrec în a-și arăta dârzenia și a recupera obiectul bisericesc. Cel care reușește acest lucru se bucură ulterior de aprecierea și lauda comunității din care face parte. Aruncarea crucii în apă amintește de asemenea de Botezul Domnului însă este și dovada vie a faptului că peste toate apele se pogoară în ziua respectivă harul Duhului.