Iachint se trage din Cezareea Capadochiei si a fost de-a lungul vietii sale un slujitor al meselor imperiale, pe vremea imparatului Traian. Mai mult, acest sfant slujea la curte, la paza camerele imparatesti. Desi era tanar, undeva la 20 de ani, acesta era, in taina, crestin, obisnuind sa se roage bunul Dumnezeu si pazind cu sfintenie poruncile Mantuitorului.
Totusi, desi Traian era luminat si cu judecata, un conducator iubit de popor si de supusii sai, imparatul era pagan, obisnuind sa se inchine la idoli, continuand prigonirea crestinilor.
Intr-o buna zi, la un mare praznic paganesc, unde era prezent si imparatul, Iachint este parat de un ostean de credinta pagana ca il vazuse si auzise pe Sfant cum se ruga in taina, unuia pe nume Iisus, pe care l-a numit Dumnezeul sau.
La auzul acestora, Traian se manie cumplit si ordona ca Iachint sa fie adus inaintea sa. Silit fiind de Traian sa guste din toate carnurile care au fost jertfite in numele idolilor, tanarul crestin refuza cu indarjire acest lucru, marturisind totodata in fata tuturor credinta lui in Mantuitorul nostru Iisus Hristos.
Pentru toate aceastea este batut pe tot trupul iar mai apoi este inchis in temnita. Inaintea sa sunt puse doar mancari gatite din jertfele aduse idolilor. Traian poruncise temnicerilor sa nu ii dea niciun fel de mapine sau mancare curata, crezand ca astfel il va sili sa manance din acele bucate. Totusi, Iachint sfarseste fara a gusta din toate acele bucate deoarece a ramas postind timp de patruzeci de zile. Slabind de foame si insetat, isi da sufletul si se muta in Ceruri la Dumnezeu.
Traian ordona mai apoi ca trupul sfantului sa fie aruncat intr-un loc pustiu, drept mancare pentru animalele salbatice. Totusi, moastele Sfantului Iachint au fost luate din pustiu de preotul Timotei, o ruda a mucenicului.