Aducând lămuriri despre relația trupească a soților, Sfântul Paisie Aghioritul ne spune așa: „Cei căsătoriți, fiindcă duc o viață conjugală, nu sunt îndreptățiți să uite că omul nu este numai trup, ci este și duh, și să trăiască astfel fără frâu. Ci trebuie să se nevoiască pentru a-și supune trupul duhului”. În acest context, este lesne de-nțeles că discutăm despre căsătoria creștină, săvârșită ca Taină a lui Dumnezeu, între creștini asumați.
Deși căsătoria nu poate fi încadrată cu rigoare în canoane, întrucât oamenii creați de Dumnezeu nu au aceeași măsură și aceiași talanți, putem discuta despre o anumită rânduială pe care soții creștini trebuie să o respecte, întrucât împărtășesc aceleași valori și văd în căsătorie calea lor spre mântuire. Din această perspectivă, prin intermediul înfrânării, familia sporește duhovnicește câștigând și sănătate trupului.
Astfel, se recomandă evitarea relațiilor trupești în perioada celor patru posturi – Postul cel Mare, Postul Sfinților Apostoli Petru și Pavel, Postul Adormirii Maicii Domnului și Postul Crăciunului –, dar și în zilele de post din timpul săptămânii – luni, miercuri și vineri.
Din dragoste pentru sfinți și din smerenie pentru viața lor închinată lui Dumnezeu, ne înfrânăm și în zilele de sărbătoare, precum și în cele care preced sărbătorile. Ne păzim, așadar, și în zilele de sâmbătă și de duminică, acestea din urmă fiind ale Domnului.
Înfrânarea sau abstinența este recomandată și în perioadele de necurăție ale femeii, în timpul sarcinii, în timpul alăptării sau în contextul unui război. Relațiile trupești nu sunt privite cu mai multă îngăduință nici dacă unul dintre soți trece printr-un episod de boală sau dacă are probleme de „rodire”, fiind infertil.
Dincolo de învățătura Bisericii, care ilustrează norme cu caracter general, situația fiecărei familii se particularizează, în funcție de rânduiala asumată împreună, urmând sfatul părintelui duhovnic. Măsura înfrânării și a răbdării se stabilește cu discernământ, având în vedere puterea fiecăruia, pentru a întări, nu pentru a sminti. Dar, în alegerea asumată a căsătoriei, soții trebuie să întrevadă dintru-nceput mai mult decât bucuria trupească și să își dorească să guste și din adevăratele daruri – cele duhovnicești.
