De ce ne înfrânăm în viața de familie?

0

În Epistola I către Corinteni, Sfântul Apostol Pavel ne îndeamnă la căsătorie, pentru a nu cădea în păcatul greu al desfrânării: „Dar din cauza desfrânării, fiecare să-și aibă femeia sa și fiecare femeie să-și aibă bărbatul său. […] Să nu vă lipsiți unul de altul decât cu bună învoială, pentru un timp, ca să vă îndeletniciți cu postul și cu rugăciunea, și iarăși să fiți împreună, ca să nu vă ispitească satana din pricina neînfrânării voastre” (I Corinteni 7:2; 5).

Dar cuvântul de învățătură al Sfântului Apostol Pavel nu subliniază numai importanța Sfintei Taine în economia vieții oamenilor pe pământ, sensul și funcția ordonatoare a acesteia; el tăinuiește și o nuanță duhovnicească aproape absentă în viața de familie a  oamenilor din zilele noastre: și în căsătorie se poate păcătui trupește, în propria casă, alături de soț sau de soție.

Această cădere poartă numele de curvie și este consecința libertinajului și a lipsei de responsabilitate față de Dumnezeu, pe care soții evită să și-o asume. Mânați de beția plăcerii, soții își uită îndatoririle și își amintesc numai drepturile trupului, transformându-și casa într-un loc al ațâțării poftelor. Într-adevăr, scopul căsătoriei este Mântuirea, dar una dintre bucuriile și binecuvântările secundare, împlinite în cadrul acesteia, sunt copii. Dar, din păcate, fărădelegea-complice din sânul familiei merge mână-n mână și cu frica de a avea copii.

Robi ai trupului și ai trăirii efemere, soții consimt la desfrâu, la a nu avea decât unul sau doi copii, la metode contraceptive și, uneori, și la crime de avort. Și deși simt că trăiesc și că se bucură de viață, aceștia nu fac decât să moară, prin fiecare păcat săvârșit. Din această pricină intervine obligația duhovnicească de a practica abstinența, chiar și în viața de familie. Aceasta devine cheie de izbândă asupra trupului și ne păzește de păcate grele, cu consecințe grave. Suntem datori să ne păzim trupește, pentru a ne salva sufletește! Biruința nu rezidă în a fugi de responsabilitate, ci în a-L afla pe Dumnezeu în și prin purtarea noastră din viața de zi cu zi.

Distribuie