Viata Sf Apostol Petru
Dupa Sfânta Scriptură și Tradiția Sfântă, Viața Sf Apostol Petru a fost definita prin credință, hotărâre si iubire!
Apostolul Petru, numit anterior Simon, a fost fiul pescarului Iona din Betsaida Galileii și fratele apostolului Andrei. Andrei, fiind denumit Primul chemat, a fost cel care l-a adus pe Simon la Hristos (Mt. 4:19). Apostolul Petru era căsătorit și avea o casă în Capernaum. Se spune că Simon s-a căsătorit cu fiica lui Aristovul, fratele apostolului Barnaba, având cu ea un fiu și o fiică. Simon, dovedind credință, hotărâre si iubire, a fost chemat de Iisus Hristos în timp ce pescuia pe lacul Ghenizaret (Mt. 4:19).
Fiind foarte devotat, cu hotărâre și un caracter puternic, Petru a fost foarte apropiat Domnului, alături de apostolii Iacob și Ioan Teologul.
A fost primul dintre apostoli care, dand dovada de credință, hotărâre si iubire, L-a mărturisit pe Domnul Iisus Hristos ca Mesia. Iar Hristos l-a numit Petru, însemnând „piatră”. Promițând că pe acesta va zidi Biserica Sa, care nu va fi biruită de porțile iadului (Mt. 16:18-19). După ce s-a lepădat de trei ori de Hristos în noaptea arestării sale (Mt. 26:34,35), apostolul Petru a plâns în pocăință. După Învierea Sa, Domnul l-a reconfirmat pe Petru în demnitatea sa apostolică, întrebându-l de trei ori, conform numărului de lepădări: „Mă iubești mai mult decât aceștia?” (Ioan 21:15–17).
Tradiția spune că, în fiecare dimineață, la auzul cântului cocoșului, apostolul Petru își amintea de lepădarea sa față de Domnul și începea să plângă. Apostolul Petru a fost cel care, după Înălțare, a cerut ca, un alt apostol sa fie ales, pentru a completa numărul celor douăsprezece ucenici aleși, după trădarea lui Iuda(Fapte 1:15-22).
După coborârea Duhului Sfânt asupra apostolilor de Rusalii
Apostolul Petru, cu o primă cuvântare pasională, s-a adresat mulțimii adunate în Ierusalim, cu ocazia sărbătorii. Predica lui Petru a convertit până la 3000 de persoane la credința în Iisus Hristos (Fapte 2:1–41).
Cu a doua sa predică, pe care a ținut-o la Porțile Rosii ale Templului din Ierusalim, a convertit până la 5000 de oameni, realizând și o minune de vindecare a unui șchiop (Fapte 3:1–4).
După aceasta, s-a solicitat ca Petru și Ioan să dea explicații în sinhedrin. Apostolii, în fața tuturor conducătorilor și bătrânilor din Israel, au mărturisit fără teamă numele lui Iisus Hristos.
În ciuda interdicției de a predica în numele lui Hristos, ei și-au continuat misiunea apostolică (Fapte 4:8-23).
În timp ce predica pe teritoriul israelian, Petru a realizat multe minuni. „Chiar și umbra lui avea puterea de a vindeca și a face minuni. De aceea, ori de câte ori trecea pe undeva, oamenii își scoateau bolnavii sperând că doar umbra apostolului trecând peste ei îi va vindeca” (Fapte 5:15–16).
În orașul Lidda, l-a vindecat pe un bărbat numit Enea, care fusese paralizat timp de opt ani. În orașul Ioppa, Petru a înviat-o din morți pe o tânără numită Tabita (Fapte 9:33–41).
Predica apostolului Petru a fost adresată iudeilor.
Cu toate acestea, el a fost primul care și-a îndreptat cuvintele si către păgâni, așa cum se relatează în capitolul 10 al Faptelor Apostolilor, unde este descris botezul centurionului roman Corneliu.
În timp ce Petru se afla în Ioppa, a avut o viziune în care un pânză cobora din cer, având pe ea animale cu patru picioare și reptile considerate impure de iudei. Când Petru a refuzat să consume aceste animale, i s-a spus:
„Ce a curățat Dumnezeu, să nu numești tu necurat…”.
Această viziune, repetată de trei ori, i-a transmis apostolului că Cuvântul lui Dumnezeu nu este destinat doar iudeilor, ci și păgânilor. După această viziune, au venit la Petru trimișii lui Corneliu, centurionul din Cezareea (Fapte 10:1–11:18).
După martiriul diacolului Ștefan, apostolul Petru a fost arestat și încătușat.
Printr-un miracol, un înger l-a eliberat din închisoare (Fapte 12:3–17).
Din acel moment, pentru Apostolul Petru nu a mai fost sigur să rămână în Ierusalim. Astfel, s-a îndepărtat de Palestina, predicând iudeilor din Asia Mică, dovedind astfel nețărmurita sa credință, hotărâre si iubire. Plecând din Ierusalim, Petru s-a îndreptat spre Cezareea Stratonicei, unde a instalat un episcop. De acolo, a mers spre Fenicia, hirotonisind episcopi pentru orașele Sidon, Beirut și Tripoli. Apoi, Petru a vizitat insula Rodos, Valonia, Pont și orașul de coastă Laodicea. Acolo, a vindecat mulți bolnavi și a alungat spiritele rele.
După ce a numit un episcop pentru credincioșii din Laodicea.
Petru s-a îndreptat spre orașul sirian Antiohia. În Antiohia, apostolul a predicat cu succes despre Iisus Hristos, vindecând bolnavi și făcând minuni. Tot aici, el a hirotonisit episcopi pentru Siracuza și Tavromenia, orașe pe insula Sicilia.
De la Antiohia, Petru și-a continuat drumul prin întreaga Asie Mică, până în regiunea de nord, mărginită de Marea Neagră. Trecând prin Cappadocia și Galatia, a ajuns în Paphlagonia, regiune de pe coasta Mării Negre. După ce a vizitat Sinop, un oraș de coastă din Paphlagonia, apostolul s-a îndreptat spre sud-est, în regiunea Pontică, unde a vizitat orașul Amisos.
De acolo, s-a îndreptat spre vest, către actuala Marea Marmara, și în regiunea Bithynia, bătută de aceste ape, a vizitat orașele Nicomedia și Niceea.Din Bithynia, apostolul Petru s-a întors în Ierusalim cu ocazia sărbătorii Paștelui. În drumul său, a vizitat orașul Pessinus din Galatia, a trecut prin regiunea Cappadocia din Siria și s-a oprit în Antiohia.
La Ierusalim, a avut loc întâlnirea sa cu apostolul Pavel, la trei ani de când acesta din urmă s-a convertit la Hristos.
A fost prima întâlnire dintre cei doi mari apostoli. După sărbătoarea Paștelui, Petru s-a întors din nou în Antiohia. După ce a numit acolo un episcop, s-a îndreptat din nou spre Marea Marmara.
În drumul său, a vizitat orașul Synnada din regiunea Phrygia. Apoi, a revenit în Nicomedia. Aflat pe coasta Mării Marmara, apostolul Petru a hirotonisit un episcop și de acolo s-a îndreptat spre sud-vest, către arhipelag.Pe drum, s-a oprit în orașul Cleop, unde l-a instalat pe episcopul Corneliu, fost centurion. În cele din urmă, Petru s-a întors din nou în Ierusalim.
Astfel, apostolul Petru a străbătut întreaga Asia Mică, Palestina și Siria, predicând Cuvântul lui Dumnezeu și numind episcopi în diferite orașe. La sosirea sa în Ierusalim, apostolul Petru a avut o viziune în care Domnul i s-a arătat și i-a spus:
„Ridică-te, Petru, și mergi spre vest, căci și vestul are nevoie să fie luminat de predica ta. Voi fi alături de tine”.
Apostolul Petru le-a povestit credincioșilor despre viziunea cu Domnul, și-a luat rămas-bun de la ei și s-a îndreptat din nou spre Antiohia pentru a vizita bisericile locale. În Antiohia, Petru s-a reîntâlnit cu apostolul Pavel.
Pavel l-a mustrat pe apostolul Petru pentru faptul că a făcut concesii creștinilor de origine iudaică și, din cauza lor, a evitat să se asocieze cu creștinii convertiți din păgânism (conform Galateni 2:11 și următoarele).
Parcurgând bisericile din Siria, în acea perioadă, Petru a vizitat si credincioșii din Babilon. De acolo, el le-a scris Prima sa Epistolă Sobornicească adresată credincioșilor răspândiți în diverse țări, în special dintre iudei.
Această Epistolă a devenit un fel de mesaj de adio pentru credincioșii din Asia Mică. După ce i-a încredințat epistola credincioșilor, lui Siluan din Babilon (1 Petru 5:12), Apostolul Petru, și-a îndreptat pașii spre vest.
Pe drum, a vizitat creștinii din orașele Tars, Licia, Efes și Smirna, unde a hirotonit episcopi. Apoi a trecut din Asia Mică în Europa, ajungând în Macedonia, unde a numit episcopi în orașele Filipi, Salonic, Corint și Patras.
De aici, Petru a plecat spre Sicilia. După o scurtă ședere în orașul Taormina, alături de episcopul local Pancratius, apostolul Petru a navigat spre Italia și a sosit la Roma. Acolo, a predicat în fiecare zi în adunări publice, in piețele orașului și în case, convertind și botezând mulți in credința lui Iisus Hristos, dovedind nețărmurita sa credință, hotărâre si iubire față de acesta!
In aceeasi perioada, era si un mag, pe nume Simon.
Acesta vindeca folosind magia. Împăratul Claudius, auzind despre faptele magului Simon, a trimis soldați în Asia pentru a-l aduce la Roma si al pedepsi. O vreme îndelungată, Simon s-a ascuns de soldații împăratului. Mai întâi în Antiohia și apoi, după sosirea lui Petru în Antiohia, a fugit în Iudeea. În cele din urmă, a fost prins și dus la Roma. Totuși, prin magie, Simon a evitat pedeapsa și a devenit venerat în Roma. Împăratul a ordonat să fie plasată lângă râul Tibru o statuie a lui Simon cu inscripția: „Lui Simon, zeu sfânt”.
Când apostolul Petru a ajuns la Roma, l-a mustrat pe mag pentru ipocrizia sa în primirea botezului, și dorința de a cumpăra cu bani darul Duhului Sfânt, pentru a atrage pe toți cu minuni. Simon a început să comploteze împotriva apostolului.
Simon magul se prezenta ca Hristos și înșela poporul cu diverse minuni false. Petru, cu fervoarea caracteristică lui, s-a opus acestui lucru. Lupta apostolului Petru cu Simon magul este menționată nu doar de Metaphrast, ci și de Prolog și de Menaionul Mare. Împăratul Nero, care la acea vreme guverna Imperiul Roman și care îl venera pe Simon, a decis să-l execute pe Petru după moartea rușinoasă a lui Simon.
Apostolul Petru, a fost nevoit sa paraseasca Roma.
După ce a botezat pe mulți în Roma și a hirotonit un episcop pentru Biserica Romană, s-a îndreptat către orașul Tarragona. A numit si aici un episcop pentru orașul Lycia, situat pe coasta Mării Adriatice. Dupa aceea Petru a călătorit în Spania unde a numit un episcop pentru orașul Sirmium. Din Spania, apostolul s-a îndreptat spre Africa. Aici, a hirotonit episcopi în orașele Cartagina, Teba și Alexandria.
După ce a părăsit Egiptul, Petru, urmând o revelație, s-a întors în Ierusalim pentru Adormirea Maicii Domnului. Din Ierusalim, s-a reîntors în Egipt. După ce a trecut din nou prin Africa, Petru s-a îndreptat spre Milano și Fotikin, unde a numit episcopi. Ulterior, și-a continuat călătoria spre nord, în Britania (actuala Anglia). Acolo, apostolul a predicat despre Hristos, a organizat Biserici, a hirotonit episcopi, preoți și diaconi și apoi s-a întors la Roma.La Roma, pentru a ajuta conducerea bisericească, apostolul Petru a hirotonit un nou episcop, pe Clement, un creștin devotat.
În aceeași perioadă, el a scris a Doua Epistolă Sobornicească, care a fost ca un ultim testament înainte de moarte, pentru cei cărora le-a predicat anterior.
În paralel, Petru a continuat să predice Cuvântul lui Dumnezeu, iar prin nețărmurita sa credință, hotărâre si iubire în Iisus Hristos, a câștigat tot mai mulți adepți la Roma. Drept urmare, multe personalități influente și femei nobile s-au convertit la creștinism, printre acestea numărându-se și două dintre favoritele împăratului Nero.
După ce au adoptat credința în Hristos, aceste două femei au ales calea castității, refuzând să mai satisfacă dorințele lui Nero. Înfuriat, împăratul si-a îndreptat mânia asupra întregii biserici. In special asupra apostolului Petru, cel care l-a adus pe Iisus Hristos în inimile favoritelor sale invatandu-le viața în castitate.
Nero, amintindu-și de moartea lui Simon magul, a dat ordin să fie găsit Petru pentru a fi executat.
Creștinii, aflând de pericolul ce plana asupra apostolului, l-au rugat insistent să părăsească Roma pentru binele întregii Biserici. În urma rugăminților persistente ale creștinilor romani, Petru a promis să plece din Roma și să se ascundă.
Într-o noapte, în mijlocul adunării credincioșilor, Petru s-a rugat, și-a luat rămas bun de la toți și a plecat singur din oraș. Dar apropiindu-se de porțile orașului, l-a văzut pe Însuși Domnul Iisus Hristos mergând înspre el. Uimit, Petru s-a închinat înaintea Domnului și a întrebat: „Încotro te îndrepți, Doamne?” la care Domnul a răspuns:
„Mă îndrept spre Roma pentru a fi răstignit din nou”, și imediat a dispărut din fața ochilor săi.
Apostolul a înțeles suferinta Domnului Iisus Hristos pentru slujitorii săi! Astfel el, s-a întors și, a doua zi a fost capturat de soldați. Alături de el, au fost arestați mulți alți credincioși.
Nero a condamnat la moarte, prin decapitare cu sabia, toți creștinii capturați, doar episcopul Clement, fiind înrudit cu familia imperială, a fost cruțat și eliberat.
Apostolul Petru, față de care Nero avea un resentiment deosebit, a fost condamnat la moarte prin crucificare.
Petru a rugat executorii să îl răstignească cu capul în jos. Simțind că nu este vrednic să fie crucificat în aceeași manieră ca Hristos, dorea ca capul său să fie sub picioarele Domnului. Dorința lui Petru a fost îndeplinită. Sfântul apostol Petru, suferind dureri teribile , și-a dat sufletul lui Dumnezeu.
El și-a încheiat viața la vârsta de șaptezeci de ani, pe 29 iunie, în anul 67 d.Hr.
Sfântul Clement a obținut corpul mentorului său și l-a coborât de pe cruce. În cadrul unei adunări a tuturor creștinilor romani, Clement a condus ceremonia funerară a apostolului Petru și a celorlalți care au suferit alături de el.
Trupul sfântului apostol a rămas la Roma.
În afară de sărbătoarea trecerii în neființă a apostolului Petru, Biserica a stabilit sărbătoarea închinării la lanțurile acestuia. După ce vestea eliberării miraculoase a apostolului s-a răspândit în Ierusalim, creștinii au luat în secret lanțurile care au rămas după Petru în temniță. Ei le-au pastrat cu respect, transmițându-le din generație în generație. Astfel, trecând dintr-o generație în alta, lanțurile sfântului apostol Petru au ajuns la patriarhul Ierusalimului, Iuvenalie.
La acel moment, soția împăratului grec Teodosie cel Tânăr, pioasa împărăteasă Eudokia, a venit la Ierusalim pentru a se închina la locurile sfinte.
Ea a contribuit mult la înfrumusețarea acestor locuri și a construit multe biserici noi. Patriarhul Iuvenalie, apreciind pioșenia împărătesei și dragostea ei pentru Dumnezeu, i-a oferit multe relicve sacre, inclusiv miraculoasele lanțuri ale lui Petru.
După ce a adus această relicvă la Constantinopol, împărăteasa Eudokia a pus un lanț în biserica dedicată sfântului apostol Petru, iar celălalt l-a trimis la Roma fiicei sale, Eudokia. Eudokia fiind soția împăratului roman Valentin al III-lea, a primit cu bucurie acest tezaur. Ea a construind o biserică în onoarea sfântului apostol Petru, si a pastrat acolo darul trimis de mama sa. Atunci a mai fost găsit și un alt lanț la Roma, cu care sfântul apostol fusese înlănțuit la ordinul lui Nero, fiind depus în aceeași biserică.