Biserica Ortodoxa o praznuieste pe Sfanta Cuvioasa Eufrosina in fiecare an pe 25 septembrie.
Eufrosina a trait pe vremea Imparatului Teodosie cel Mic. Renunta la lucrurile materiale ale lumii si o viata care ar duce la desertaciune, fuge pe ascuns din casa parintilor, isi schimba infatisarea si straiele si ia asupra ei numele de Smarald.
Iar dat fiind faptul ca avea o inclinatie spre viata monahiceasca, se decide sa mearga la o manastire de barbati, prezentandu-se ca un eunuc imparatesc, tunzandu-si parul, incerca orice pentru a-si ascunde identitatea, pentru ca tatal ei, Pafnutie, sa nu o gaseasca.
Dupa ce isi castiga dorinta, se nevoi cu foarte multe osteneli, nevointe si rugaciuni neincetate pana cand trupul sau se usca aproape de tot. Fratii din manastire s-au inspaimantat si s-au minunat de patimirea cuvioasei. Si da, era un lucru de-a dreptul minunat sa vada cineva o femeie absolut frumoasa care locuieste in mijlocul monahilor.
Astfel a putut straluci in mijlocul fratilor sai cu virtutile sale precum smaraldul straluceste in centrul celorlalte pietre pretioase. Astfel reusi cuvioasa Eufrosina, ramanand necunoscuta timp de treizeci si opt de ani, pana cand isi da sufletul in mainile domnului.
Abia la sfarsitul vietii sale pamantesti se afla ca este de fapt femeie si nu barbat. Pafnutie, tatal ei, mersese odata la manastire, aproape de momentul in care cuvioasa avea sa moara. Ea, vazandu-l, ii spune ultimele cuvinte: “O, tata!” dupa care isi da sufletul in mainile bunului nostru Dumnezeu, bucurandu-se de toate bunatatile pe care avea sa le dobandeasca pentru toate ostenelile, nevointele si rugaciunile sale.
Pafnutie, auzind aceste cuvinte, se inspaimanta si bucuros ca reusi sa isi vada fiica, cazu la pamant ca un mort. Astfel, Pafnutie lasa in urma lumea si viata pe care a dus-o, urmand sa isi petreaca restul vietii ca monah, la fel cum si fiica sa facuse. Pentru aceste lucruri se arata mostenitor al locului si al chipului, manastirii dar si al virtutilor Eufrosinei. Bucurandu-se de copilul evlavios se bucura si se muta la Domnul.
