In fiecare an pe 20 ianuarie Biserica Ortodoxa il pomeneste pe preacuviosul parinte Eftimie cel Mare.
Eftimie s-a nascut in orasul Melitina, in mitropolia Armeniei. La fel ca si in cazul sfantului Ioan Botezatorul, Eftimie se naste din pantece sterp si neroditor. Pavel si Dionisia, parintii lui Eftimie erau oameni cucernici. Acestia ii pun numele de Eftimie, care in greaca inseamna voie buna. Eftimie isi primeste numele in conformitate cu fagaduinta din Ceruri, deoarece pe cand parintii sai se rugau bunului Dumnezeu sa aiba fii, Dumnezeu trimite un inger sa le spuna sa se bucure si sa fie cu voie buna.
Dupa moartea tatalui, Eftimie este dus de mama sa la Evtroiu, episcopul Melitinei, care il va randui in ceata clericilor. Dovedind o afinitate pentru invataturile sfinte si datorita faptelor bune pe care le facuse pentru cei nevoiasi, a fost hirotonisit drept preot, urmand sa aiba grija de sfintele manastiri si a schiturilor. Pe cand implinise 29 de ani, se duce la Ierusalim si se salasluieste intr-o pestere de munte alaturi de cuviosul Teoctist. Aici Eftimie izbaveste foarte multi credinciosi care erau suferinzi de boli grele.
Conform multor credinciosi ai vremii, acesta a hranit cu cateva paini mici patru sute de oameni care au venit in pelerinaj la manastirea acestuia. De asemenea, foarte multe femei care erau sterpe si nu puteau naste mergeau la el, iar datorita rugaciunilor sale si cu puterea lui Dumnezeu, femeile reuseau sa aiba copii.
Ajunge la nouazeci si sapte de ani iar Domnul il cheama la el, sa se bucure de viata vesnica dupa toate bunele pe care acesta le-a facut. In scrierile bisericesti acesta este descris ca fiind cuvios la chip, avand o fire fara rautate, alb la fata si vioi la trup si avea o barba lunga pana la brau.
sursa foto: Atelier Icoane
