Biserica Ortodoxa il cinsteste pe Cuviosul Maxim marturisitorul in fiecare an pe 21 ianuarie.
Acest cuvios a trait pana pe timpul paganului imparat Constans, care a domnit pana la jumatatea secolului al VII-lea. Constans a fost tatal credinciosului imparat Constantin Pogonatul si nepot al lui Heraclie, cel care i-a invins pe persi, aducand in spate crucea pe care a fost rastignit Mantuitorul nostru Iisus Hristos de la Ctesifon si pana la Ierusalim, in anul 629 pe 14 septembrie.
Maxim, un politician iscusit, fiind pregatit in mestesugul conducerii, avand o gandire dreapta si o fire buna, ajunge cel mai important sfatuitorul al imparatului si secretarul cel dintai.
Insa datorita faptului ca se raspandea o conceptie gresita despre Hristos ca si cum ar fi avut doar o vointa, dorindu-se inlaturarea credintei in cele doua firi ale Mantuitorului, dar si datorita faptului ca paganii raspandeau prin piete porunci gresite care, Maxim nemaisuportand sa fie in preajma acestor eresi, paraseste viata sa pe care o ducea, merge la Manastirea din Hrisopoli, unde se calugareste iar mai apoi devine egumen al manastirii.
Inflacarat de ravna dumnezeiasca merge la Roma, unde il va indupleca pe fericitul papa Martin, sa adune un sobor al locului si sa dea anatemei atat pe incepatorii cat si pe cei care au raspandit aceste blasfemii pagane. Maxim a compus multe scrieri in care blama pe toti cei care credeau in aceasta blasfemie, scriind de asemenea multe carti despre adevarul credintei cele drepte, bazate pe Sfintele Scripturi si trimitandu-le peste tot in lume. Revenind de la Roma alaturi de ucenicii sai pe nume Atanasie, este dus la judecata inaintea Senatului care impartasea alaturi de imparat acelasi eres.
Chiar daca toti de acolo se supuneau la vointa imparatului Maxim se razvrateste, indemnand populatia sa nu se supuna, cerandu-le sa nu renunte la credinta cea dreapta. DIn aceasta cauza este trimis in Tracia, la inchisoare, unde pentru faptul ca il recunoscu pe bunul Dumnezeu si pe Mantuitor i se taie limba si mana. Mai apoi, este trimis in exil la Lazichia, unde a trait trei ani.
In plinatatea varstei este lovit de o boala crunta si se muta la Domnul in anul 662, dupa care este ingropat in Manastirea sfantului Arsenie, din tara Lazilor. Foarte multe minuni s-au facut acolo. Iar cei doi ucenici ai sai au avut parte de un sfarsit trist. Celui mai in varsta i-a fost taiata limba si a fost trimis intr-o inchisoare indepartata, in timp ce micul Atanasie este trimis intr-o cetate din Tracia, unde isi va sfarsi viata cea trupeasca.