Biserica Ortodoxa il praznuieste pe Sfantul Cuvios Mihail Marturisitorul, Episcol al Sinadiei in fiecare an pe 23 mai.
Mihail, nume pe care il primeste dupa ingerul cu cele mai mari puteri ceresti, a dus o viata asemenea unui inger. Lua asupra lui curatia fecioreasca, facand totodata o sumedenie de fapte bune.
Inca de mic copil, de cand sedea in bratele mamei sale, Mihail imbratiseaza credinta crestina, alegand sa strabata calea cea ingusta si dreapta si sa il urmeze pe Dumnezeu. Astfel, de-a lungul vietii a fost un aparator al crestinismului si unul dintre cei mai credinciosi slujitori ai domnului, primind inca din tinerete viata monahiceasca alaturi de Sfantul Teofilact al Nicomidiei, pe vremea Prea sfintitului Patriarh Tarasie.
Acesta din urma ii trimite pe cei doi la o manastire din preajma Pontului Euxin (Marea Neagra de astazi), unde, nevoindu-se savarsesc foarte multe fapte bune, continuand sa se roage la Dumnezeu neincetat. Se spune ca, odata, pe cand era vremea de seceris iar arsita nemilostiva, neavand apa, se rugara la Dumnezeu. Astfel, bunul Dumnezeu le potoli setea, umplandu-le vasul de arama uscat plin de apa. O astfel de minune a savarsit Domnul nostru si cand El a scos apa din piatra poporului Israel.
Dupa aceasta minune, viata celor doi sfinti a fost una de-a dreptul stralucitoare. Tarasie considera ca acestia sunt indeajuns de vrednici pentru a pasi pe cea mai inalta treapta a arhieriei. Astfel, Teofilact va deveni mitropolit al Nicomidiei, in timp ce Mihail va deveni episcop in Sinad.
A dat dovada de foarte multa iubire fata de Dumnezeu, reusind sa conduca bine turma Mantuitorului, folosind cuvantul. Tarasie, parasind aceasta lume lasa locul lui Nichifor scaunul Bisericii Constantinopolului. Astfel, eresul incepu o noua lupta impotriva sfintelor icoane, blestemat acum de al saptelea sinod al Sfintilor Parinti. S-a ajuns in aceasta situatie dat fiind faptul ca Leon Armeanul porni razboi impotriva Bisericii Mantuitorului, numind sfintele icoane idoli. Iar toate persoanele care se inchinau sfintelor icoane erau supusi la o sumedenie de chinuri, muncindu-i pana la epuizare. Imparatul il izgoneste pe Nichifor dar si pe arhiereii credinciosi de la scaunele lor. In locul credinciosilor paganul imparat pune ereticii care erau de un gand cu dansul.
Atunci, Mihail arata ca este intr-adevar marturisitor al crestinismului si un adevarat mustrator al credintei pagane. Intarit de harul Duhului Sfant, reuseste sa astupe toate gurile ereticilor care batjocoreau pe bunul Dumnezeu si inchipuirile dumnezeiesti. Leon, neplacandu-i ceea ce Mihail spuse si facuse, il cheama pe cuviosul Mihail la judecata.
Mihail, dand dovada de curaj fiind puternic stiind ca indiferent de chinurile la care este supus bunul Dumnezeu il va proteja, striga cu glas tare: „Cinstesc sfanta icoana a Mintuitorului meu Iisus Hristos si a Preacuratei Fecioare Maicii Lui, cum si ale celorlalti sfinti, si ma inchin lor; iar de porunca ta nu ma ingrijesc si intru nimic o socotesc”.
La auzul acestora, Leon se infurie si mai tare, simtind cum sufletul ii fu cuprins de manie, motiv pentru care il osandeste pe Mihail la exil. Astfel, rabda cuviosul Mihail multe necazuri si suparari. Oriunde se afla, fu gonit din loc in loc, pana cand bunul Dumnezeu il cheama sa sada alaturi de el, pentru a se bucura de odihna vesnica.
Sursa foto: Atelier Icoane