Sfântul cuvios Auxentiu a trăit în Constantinopol, în vremea domniei împăratului Teodosie. Supărat și dezamăgit de toate deșertăciunile acestei lumi, Auxentiu decide să intre în rânduiala bisericească și devine slujitor al Domnului. După ce a slujit o perioadă ca preot, decide să se retragă în pustiu, pe muntele Oxia, munte care, după moartea sfântului, va prelua numele acestuia.
Și-a petrecut viața în modestie
Deși a căutat mereu să fie cât mai discret, fără să atragă atenția asupra sa, Sfântul Auxentiu a început să devină cunoscut pe măsură ce oamenii au venit la el pentru îndrumări și tămăduiri. Minunile sfântului se revărsau atât asupra oamenilor, cât și asupra animalelor. Văzând oamenii ce ajutor binecuvântat primesc de la sfânt, au decis să-i zidească o chilie în vârful muntelui. De la fereastra chiliei, sfântul le dădea povețe și îi ajuta pe cei neputincioși.
Pentru că era de o modestie incredibilă și nu dorea ca oamenii să îi atribuie lui minunile săvârșite de către Dumnezeu prin el, sfântul folosea diferite metode pentru a le îndrepta atenția oamenilor către puterea lui Dumnezeu. Astfel, uneori se ruga pentru cei prezenți ca aceștia să fie întăriți de Dumnezeu, spunându-le că Dumnezeu le va da după credința lor; alteori, le spunea tuturor să se roage pentru cel bolnav împreună cu el, făcându-i pe toți să ia parte la minune, dar distrăgând atenția de la el.
Întreaga viață și-a trăit-o în cuvioșenie și dreapta credință și a fost de un mare ajutor oamenilor, tuturor celor care au venit la el pentru sprijin. Cea mai mare dorință a sfântului Auxentiu era aceea de a rămâne ascuns de ochii oamenilor. Putea astfel să se roage liniștit pentru toți cei care aveau nevoie de el, să fie cu Dumnezeu în pace și recunoștință. Este o imagine a smereniei și bunătății către care poate aspira orice creștin.
