Sf. Cuv. Iosif Imnograful

0

Sfantul Cuvios Iosif Imnograful este praznuit de Biserica Ortodoxa in fiecare an pe 4 aprilie.

Iosif se trage din Eparhia Siciliei, din parinti credinciosi. Pe tatal sau il chema Plotin iar pe mama sa Agata. De mic copil Iosif era un credincios in adevaratul sens al cuvantului, fiind bland din fire, indeletnicindu-se mereu cu deprinderea Sfintelor Scripturi.

Dupa ce provincia in care traia ajunge in mainile agarenilor, merge impreuna cu mama sa si cu fratii sai intr-o prima faza la Peloponez, iar de acolo va ajunge la Tesalonic.

In acel loc Cuviosul Iosif se va calugari, intrand totodata si in nevointele duhovnicesti. Traia un trai modest, dormea pe pamant, se invelea cu o piele si se imbraca cu haine modeste si saracacioase. Se hranea doar cu paine si apa.

Noaptea si-o petrecea stand in picioare iar la rugaciune ingenunchia. Mai mereu din gura sa izvorau cantari, lucrul cel mai de pret pe care putea sa il faca cu mainile sale era caligrafia, iar cand termina de scris se apuca de citit Sfintele Scripturi.

Acesta era blandul si inteleptul Iosif, cel fara urma de rautate si intreg la munte. Avand toate aceste calitati, este hironit preto. Iar la scurt timp merge la Constantinopol impreuna cu Sfantul Grigorie Decapolitul, alaturi de care se inchide in biserica sfantului mucenic Antipa, bucurandu-se de viata pustniceasca.

In momentul in care a rasarit eresul cel care il hulea pe Mantuitor, Iosif, luptator drept impotriva icoanelor, a decis sa mearga la Roma, insa este prins la Creta, unde va fi bagat in inchisoare. Toti cei care erau cu Iosif in inchisoare gasesc calea mantuirii, scapandu-i din mainile diavolului.

Un oarecare om din Mira Lichiei i se arata lui Iosif si ii spune: Primeste aceasta carticica, iar el, luand-o o citea si canta din aceasta: „Grabeste, Indurate, si sarguieste ca un milostiv spre ajutorul nostru, ca poti voind”. Aceasta cantare deveni minune, se facut dimineata lucru aievea. Astfel muri Teofil, eresul, iar Biserica Mantuitorului si credinta Crestina au devenit iarasi podoaba si buna-credinta.

Pentru acest miracol cinstitul Iosif este eliberat din inchisoare si merge la Constantinopol, unde va gasi o parte din moastele Sfantului Apostol Bartolomeu si, impreuna cu Gigrogie construiesc o biserica in numele apostolului. Aici isi va petrece mult timp cantand cantari cuvioase dar si tropare, rugandu-se cu multe siruri de lacrimi si suspine pentru a dobandi darul, pe care il va si dobandi.

Pentru toate minunile savarsite este laudat si iubit de toti. Este osandit la exil de Barda cezarul, unchi al imparatului Mihail, deoarece este mustrat de sfant. Chemat din exil lua pe seama sa paza sfintelor vase ale sfintei biserici ale Creatorului, fiind patriarh minunatul Ignatie. Nevoindu-se pentru credinta cea dreapta este izgonit la Cherson. Iar odata cu moartea lui Barda este eliberat de imparateasa Teodora. Inainte sa moara face laude multor sfinti dupa care isi da sufletul in mainile Domnului. Iar moastele sale au fost ingropare cu mare cinste la manastirea unde se afla si in zilele noastre.

Share.