Biserica Ortodoxa o praznuieste pe Sfanta Cuvioasa Melania Romana in ultima zi a anului, pe 31 decembrie.
Cuvioasa Melania Romana a trait pe viata imparatului Honoriu, fiul al lui Teodosie cel Mare, in preajma anului 400. Aceasta cuvioasa se trage dintr-o familie instarita de senatori si care aveau multa influenta. Inca de la o varsta frageda Melania avea un singur gand, si anume de a ramane fecioara si de a sluji neincetat pe bunul Dumnezeu.
Desi aceasta voia cu orice pret acest lucru, parintii ei nu au tinut cont de vointa ei si au maritat-o. In cepe din urma, va da nastere la doi copilari. Totusi, necazul lovi iar atat parintii cat si copilasii murira. Astfel, sfanta se decide sa paraseasca cetatea in care locuia si sa se retraga intr-una din locuintele parintilor ei, la tara.
Acolo aceasta cuvioasa va trai in rugaciune si asceza, vindecandu-i pe cei bolnavi si ajutandu-i pe cei nevoiasi si fara adapost, mergand prin inchisori pentru a ii cerceta pe cei incuiati si surghiuniti. Mai apoi Melania va renunta la toate bunurile lumesti, vanzand toata averea ei pe care mai apoi o va darui bisericilor si manastirilor.
Incepu sa posteasca din ce in ce mai aspru si mai des. Daca la inceput ea obisnuia sa manance doar o data la doua zile, ajunsese la un moment dat ca sa nu puna gura pe mancare decat o data la cinci zile. Dat fiind faptul ca apartinea unei familii alese, aceasta se bucura de o educatie aparte iar scrierea ii era foarte frumoasa.
La ceva timp distanta pleca in Africa, unde va ramane pret de sapte ani de zile. Ajunsa acolo, isi va imparti restul de averse si va purcede spre Alexandria. De acolo cuvioasa va pleca la Ierusalim, unde va locui intr-o chilie. Ulterior sfanta stranse in jurul ei 90 de fecioare de care avea grija si carora le oferea tot cea ce le trebuia. Se imbolnavi extrem de tare si il chema la ea pe Teofil, episcopul Elefterupolei. Se impartaseste cu Sfintele Taine, isi ia ramas bun de la surorile sale iar inainte de a-si da sufletul in mainile Domnului va rosti urmatoarele cuvinte: “Asa s-a facut, precum a hotarat Dumnezeu!”.
