Biserica Ortodoxa il praznuieste pe Sfantul Mare Mucenic Iacob Persul in fiecare an pe 27 noiembrie.
Acest sfant a trait pe vremea imparatilor crestini Onoriu si Arcadie, in secolul al IV-lea. Crestin din generatie in generatie, Iacob locuia in Bitlava, o cetate persana din tara eluzisiilor.
Marele mucenic era din fire o persoana cinstita si luminata, fiind extrem de iubit si apreciat de imparatul persilor, Izdegherd. Datorita faptului ca imparatul il iubea si stima nespus, se lepada de credinta cea dreapta in Hristos, pasind impreuna cu imparatul pe calea pierzaniei.
Atat mama sa cat si socia sa se instraineaza de Iacob deoarece a ales dragostea imparatului mai presus de cea pentru Hristos. Pentru aceasta decizie a lui Iacob, el s-a pricopsit cu rusine vesnica si osanda, asa cum ele ii transmisesera in scris.
Umilindu-se cu sufletul de cuvintele pe care femeile lui iubite i le trimisesera se departeaza de calea desarta a imparatului, incepand sa planga si sa regrete faptul ca s-a despartit de Mantuitorul Nostru Iisus Hristos.
Se decide sa mearga in fata imparatului si sa isi marturiseasca credinta crestina, cea in Hristos. Imparatul, simtindu-se tradat si maniindu-se tare asupra lui, porunceste ca fiecare incheietura a madularelor trupului sau sa fie taiate. Astfel, din Sfantul Iacob ramane doar capul si pantecele. Mai apoi primeste fericitul cununa nevointei si a muceniciei cand i se taie si capul.
