Biserica Ortodoxa o praznuieste pe Sfanta Mare Mucenita Chiriachi in fiecare an pe 7 iulie.
Chiriachi s-a nascut in anul 282 pe vremea imparatului Diocletian. Parintii sai, Dorotei si Evsevia s-au rugat la Dumnezeu sa le dea un copil. Acestia au fagaduit ca i-l voi darui Domnului dupa nasterea sa. Rugaciunea le-a fost ascultata de catre Dumnezeu, care le-a dat-o pe Chiriachi. In traducere, numele ei inseamna duminica, fiind de altfel si ziua in care aceasta s-a nascut. Parintii s-au tinut de cuvant si au invatat-o despre cuvantul Domnului, dupa Sfantul Apostol Pavel, au pastrat-o curata.
Vestea i s-a raspandit in cetate, iar intr-o buna zi un pagan a decis s-o insoteasca impreuna cu fiul sau. Chiriachi i s-a marturisit paganului ca ea este mireasa lui Hristos si ca asa va ramane pana cand Dumnezeu o va chema la El. In perioada aceea Diocletian a pornit prigoana impotriva crestinilor, iar paganul profitand de acest lucru a mers la imparat sa ii spuna faptul ca atat Chiriachi, cat si parintii ei erau crestini. Imparatul ii chema la el si ii intreba de ce nu se inchina zeilor. Tatal lui Chiriachi, Dorotei a spus raspicat faptul ca el a invatat de la parintii sai ca exista un singur Dumnezeu, cel care a facut cerul si pamantul si pe acela il cinsteste. La auzul acestora Diocletian porunceste ca Dorotei sa fie biciuit sperand ca astfel parintele Chiriachiei sa se inchine la idoli. Acesta refuza si ordona ca atat el, cat si Evsenia sa fie dusi la ighemonul Iust din Miltina, regiune a Armeniei mici. Ajunsi acolo, acestia au fost supusi la chinuri dupa care le-au fost taiate capetele.
Chiriachi a fost trimisa de catre Diocletian in Nicomidia la ginerele sau, Maximian. Acesta, uimit de frumusetea fecioarei ii promite ca o va lua de nevasta daca ea se va inchina idolilor. Chiriachi, cuprinsa de o iubire nestavilita pentru Dumnezeu nici nu sta pe ganduri si refuza oferta lui Maximian. Era ferm convinsa ca nimeni si nimic nu o va putea desparti de Dumnezeu si Hristos. Maximian nu a fost incantat de refuzul fecioarei si a ordonat ca aceasta sa fie intinsa pe pamant si batuta cu vine de bou pana cand isi va da sufletul. Ostasii au batut-o in continuu insa prea marele si milostivul Dumnezeu a protejat-o astfel incat ea sa nu simta loviturile. Tiranului isi freca ochii de surprindere, iar el incepu sa creada ca ostasii au mila de Chiriachi si nu vor sa o loveasca.
Vazand ca nu are cum sa o convinge, o trimite la Ilarion al Bitiniei, stapanitor vestit pentru cruzimea pe care a manifestat-o fata de crestini. Acesta o ameninta cu chinuri groaznice, insa fecioara ramane neclintita. A fost supusa la o serie de torturi inimaginabile cum ar fi spanzurarea de par, sau arderea cu torte. Totusi, ea ramane nepasatoare la modul de constrangere al lui Ilarion. Peste noapte Hristos i se arata in temnita si ii vindeca toate ranile. Inainte sa plece ii fagaduieste ca o va ajuta sa treaca de toate incercarile prin harul Sau. Hristos o protejeaza pe fecioara de toate torturile lui Ilarion si trimite asupra lor cutremur mare urmat de o furtuna de vant. Toti paganii fug, doar Ilarion ramane, care sfarseste prin a fi lovit de fulger. Maximian il trimite pe Apolonie sa puna capat zilelor Sfintei. Acesta ordona ca Chiriachi sa fie aruncata in flacarile unui foc mare. Aceasta a ramas nepasatoare ore in sir in foc, rugandu-se cu ardoare la Hristos care trimisese ploaie de stinse intreg focul. Vazand ca nu reuseste nicicum sa o convinga sa se inchine idolilor, acesta ordona ca sa ii fie taiat capul in afara cetatii. Chiriachi afla de ceea ce are de gand Apolonie si ceru timp pentru rugaciune. Ii ceru lui Hristos sa o ia in Ceruri si ii multumeste pentru ca a protejat-o. Hristos trimite niste ingeri sa ii aduca sufletul la Ceruri, iar ea a adormit linistit pe pamant.
sursa foto: http://www.ateliericoane.ro/
