Născută în perioada domniei împăratului Maximian (284-305), în orașul Heliopolis, Sfânta Varvara a fost un strălucitor exemplu de frumusețe și înțelepciune. Din păcate, frumusețea ei trupească a fost văzută de tatăl său, Dioscor, nu ca un dar divin, ci ca o tentație pentru lumea pământească. În încercarea de a o proteja, dar și de a o ascunde de ochii lumești, Dioscor a decis să o închidă într-un turn, departe de ochii curioși și de posibilele ispite.
În singurătatea turnului, Sfânta Varvara a avut o revelație profundă despre natura adevărată a divinității. Ea a împărtășit pazitoarelor sale o înțelegere profundă despre falsitatea zeilor păgâni venerați de tatăl său.
Pilda Sfintei Varvara este una de curaj și lumină în fața întunericului ignoranței. Închisă în turnul său, ea nu s-a lăsat înfrântă de singurătate sau de disperare, ci a folosit această oportunitate pentru a medita și a descoperi adevărul suprem.
Când se sărbătorește ziua Sfintei Mare Muceniță Varvara?
Sfânta Mare Muceniță Varvara este prăznuita în fiecare an de Biserica Ortodoxă pe 4 decembrie.
Cu inima pură și cuvinte pline de înțelepciune, s-a ridicat cu demnitate împotriva iluziilor pământești, deschizându-și sufletul către lumina cerească a lui Iisus Hristos.
Obiceiuri de Sfânta Muceniță Varvara
- La această sărbătoare, este binecuvântat să sădim ramuri de nuc sau vișin în apă, o practică care aduce speranță și belșug. Se crede că aceste ramuri vor înflori până la Nașterea Domnului, simbolizând reînnoirea și prosperitatea.
- În spiritul pregătirilor pentru marea sărbătoare a Crăciunului, începem să împodobim bradul și să ne amenajăm căminul cu decorațiuni care reflectă bucuria Nașterii Mântuitorului. Această tradiție, răspândită în multe colțuri ale lumii, aduce familii și comunități împreună în așteptarea cu bucurie a Crăciunului.
- De asemenea, în această zi specială, gospodinele pregătesc cu dragoste colaci și bucate tradiționale. Această tradiție, înrădăcinată în cultura noastră, este un simbol al ospitalității și generozității, împărtășind bucuria și bunătatea cu cei din jur.
- Nu în ultimul rând, participarea la slujbele religioase dedicate Sfintei Varvara este un moment de comuniune spirituală și de întărire a credinței. În aceste momente de reculegere, credincioșii sunt invitați să reflecteze asupra vieții Sfintei Varvara, o mărturisitoare a credinței creștine, și să aducă mulțumiri pentru binecuvântările primite.
- Faptele de milostenie și ajutorarea celor nevoiași sunt expresii ale dragostei creștine și ale generozității sufletești. Donațiile și implicarea în acțiuni caritabile sunt moduri prin care putem împărtăși cu ceilalți din belșugul primit.
Este esențial să recunoaștem că aceste tradiții pot varia în funcție de cultură și regiune. Fiecare dintre noi este îndemnat să aleagă acele activități care răsună cel mai bine cu valorile și credința personală, într-un mod care respectă moștenirea și tradițiile locale.
De unde vine numele Varvara și cine sărbătorește
Numele Varvara, derivat din grecescul „bárbaros”, își începe călătoria semantică având conotații de străinătate și neînțelegere. Această etimologie ne conduce spre o lume în care limbajul și sunetele erau esențiale în demarcarea și definirea identității. „βάρβαρος” nu era doar un simplu cuvânt, ci un ecou al unui trecut în care diferențele culturale erau punctate printr-o simbolistică a sunetului, unde „βαρ-βαρ-βαρ-βαρ” erau nu doar silabe, ci semne ale alterității.
Pe măsură ce creștinismul își întindea aripile peste lumea cunoscută, numele Barbarus, și prin extensie Varvara, capătă noi valențe, devenind sinonim cu necredința și păgânismul. Această metamorfoză semantică este un martor al schimbărilor spirituale și culturale care au modelat lumea noastră.
Derivatele numelui Varvara, de la Barbara la Babs și Barbro, sunt mărturii ale răspândirii și adaptării acestui nume în diverse culturi și limbi. Fiecare variantă adaugă o nouă fațetă la bogata tapiserie a semnificațiilor acestui nume, transformându-l într-un simbol al diversității și al schimbării.
Derivate în funcție de limbă: Bobbie” (engleză), „Bärbel” (germană), „Borbála” (maghiară), „Basia” (poloneză), „Bara”, „Barica” (croată), „Barbora” (cehă, lituaniană, slovacă), „Bára” (cehă), „Báirbre” (irlandeză), „Barabal” (scoțiană), „Bárbara” (portugheză, spaniolă), „Barbro” (suedeză), „Varya” (rusă).
Așadar, în onomastica creștină, numele Varvara nu este doar un simplu cuvânt, ci un vas pentru o moștenire culturală și spirituală vastă, un nume care a traversat istoria, adaptându-se și evoluând, dar păstrând în esența sa o legătură profundă cu trecutul și cu valorile universale ale umanității.
Rugăciune către Sfânta Mare Muceniţă Varvara
Dumnezeule Cel fără de început, Care ai întins cerul ca un acoperământ și pământul l-ai întemeiat pe ape, Cela ce răsari soarele Tău spre cei buni și spre cei răi și dai ploaie peste cei drepți și peste cei nedrepți. Tu și acum auzi-mă pe mine, roaba Ta, care mă rog către Tine. Ascultă-mă, o, Împărate, și dă Darul Tău la tot omul care mă va pomeni pe mine și pătimirile mele. Să nu se apropie de unul ca acela boala năprasnică și moarte neașteptată să nu-l răpească pe el. Pentru că știi, Doamne, că trup și sânge suntem și lucrul Preacuratelor Tale Mâini. Amin.
Acatistul Sfintei Mari Muceniţe Varvara
Troparul Sfintei Mari Muceniţe Varvara, glasul al 4-lea:
Pe Sfânta Varvara să o cinstim, că a sfărâmat cursele vrăjmaşului şi ca o vrăbioară s-a izbăvit din ele, cu ajutorul armei crucii, preacinstită.
Condacul 1
Ţie, celei alese de Dumnezeu din neamul slujitorilor de idoli şi chemate în limba sfântă ca să ajungi mireasa lui Hristos, noi, cei ce ne izbăvim prin tine din multe feluri de răutăţi şi neputinţe, cântări de mulţumire şi de laudă îţi aducem, Sfântă şi întru tot lăudată Mare Muceniţă; iar tu, având îndrăzneală către Domnul, din toate nevoile ne slobozeşte, ca neîncetat să cântăm ţie: Bucură-te, Varvara, mireasa cea preaînţeleaptă a lui Hristos!
Vezi întregul acatist aici: Acatistul Sfintei Mari Muceniţe Varvara
Canon de rugăciune către Sfânta Mare Muceniţă Varvara
Cântarea 1, glasul al 2-lea. Irmos: Întru adânc a aşternut…
Stih: Sfântă Mare Muceniţă Varvara, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
O, Preasfântă Treime Cinstită, mai presus de toate, Ceea Ce dai robilor Tăi darul cel mai presus de gând, insuflă în mintea mea cea întunecată Raza Cea de Lumină Purtătoare, ca să laud pe Sfânta Muceniţă a Ta Varvara, cea pururea fericită.
Stih: Sfântă Mare Muceniţă Varvara, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Toată rânduiala cuvintelor de laudă este covârşită, cu adevărat, de mărirea mucenicilor Tăi, Iubitorule de oameni. Ci, primind lauda cea din credinţă şi după putere, trimite-ne nouă, Stăpâne, răsplătire îmbelşugată.
Vezi întregul canon aici: Canon de rugăciune către Sfânta Mare Muceniţă Varvara
Sfintele Moaște ale Sfintei Mucenițe Varvara
Cu secole în urmă, într-un act de pietate profundă, un creștin devotat, Galentian, a avut grijă ca trupurile Sfintei Varvara și ale altor mucenițe să fie îngropate cu respectul cuvenit. Pe locul unde au fost îngropate moaștele lor, s-a ridicat o biserică, loc de vindecări și rugăciuni fervente, o oază de speranță pentru cei în suferință.
În al VI-lea secol, rămășițele pământești ale Sfintei Varvara au fost transferate la Constantinopol, marcând un nou capitol în călătoria lor spirituală. Peste secole, ele au ajuns la Kiev, aduse de Varvara, fiica împăratului Alexie Comnenul. Acum, aceste relicve sacre se odihnesc în Catedrala Sfântul Vladimir din Kiev, unde credincioșii se adună pentru a-i aduce omagiu în fiecare marți.
Fragmente din moaștele Sfintei Varbara sunt răspândite și în alte părți ale lumii, de la Grecia până în Egipt, fiecare loc devenind un centru de pelerinaj pentru cei ce caută alinare și inspirație. În 2011, un fragment din moaștele sale a fost adus în Episcopia Râmnicului din România, aducând o bucurie imensă comunității de acolo.
În România, se află și alte relicve ale Sfintei Varvara, precum o părticică din moaștele sale la mănăstirea Mihai Vodă, capul ei la Mănăstirea Mega Spileo și mâna dreaptă la Mănăstirea Simonos Petras. Aceste locuri sacre atrag pelerini din toate colțurile lumii, fiecare cu povestea și credința sa.
Unul dintre cele mai impresionante locuri de pelerinaj este mina Trotuș, situată în Târgu Ocna. Această mină de sare, nu doar că este cunoscută pentru rezervele sale valoroase, dar adăpostește și o biserică ortodoxă unică în Europa, construită aproape integral din sare și situată la o adâncime de 240 de metri. Biserica, dedicată Sfintei Varvara, ocrotitoarea minerilor, stă mărturie puterii credinței și perseverenței omului în fața greutăților.
Viața Sfintei Mare Muceniță Varvara
Varvara a viețuit în timpul împăratului Maximian în localitatea Heliopolis. Această era fiica lui Dioscur, un pagan care o ținea închisă într-un turn înalt deoarece această era de o frumusețe aparte. Dioscur era de părere că poporul nu era îndeajuns de vrednic pentru a vedea frumusețea fiicei sale Varvara creadea în Mântuitor și nici nu a avut vreo clipă intenția de a-și ascunde credință de tatăl acesteia.
În turnul în care Varvara era le vestește pazitoarelor sale adevărul despre idoli: „Zeii pe care tatăl meu îi cinstește sunt făcuți de mâini omenești. Cei din aur și din argint au fost făcuți de argintar iar cei din piatră au fost făcuți de pietrar, iar cei din lemn au fost făcuți de teslar. Astfel, cum au putut zidi acei zei această luminată înălțime cerească și o frumusețe ca aceasta pământească, neputând ei singuri nici umblă cu picioarele, nici cu mâinile?”.
Se făcu odată că într-o zi pe când tatăl ei zidea o baie și voia să fie făcute două ferestre, Varvara voi să se facă trei. Chestionată fiind mucenița pentru motivul care a poruncit acest lucru, aceasta îi răspunde tatălui sau că toate acestea sunt în numele Tatălui, al Fiului și al Sfântului Duh.
Tatăl sau, când auzi aceste cuvinte se repezi asupra fiicei sale cu sabia în mâna încercând să o omoare. Totuși, sfânta reuși să fugă și să se ascundă într-o stânca ce se deschisese ca prin minune. Iar astfel reuși să meargă în munți. Tatăl acesteia o caută și o găși. Mai apoi, păgânul o ia de cosițe și o da conducătorului acelei țări.
Înaintea conducătorului, Sfânta Mare Mucenița Varvara își mărturisește credință în Iisus Hristos, batjocorind idolii. Pentru toate acestea ea este chinuită în fel și chip iar într-un final este ucisă prin sabie chiar de tatăl sau. Se spune că după ce a ucis-o, tatăl sau a fost lovit de trăsnet când cobora muntele și muri pe loc.