Biserica Ortodoxa ii pomeneste pe Sfantul Mucenic Conoc din Isauria si pe Conon Gradinarul in fiecare an pe 5 martie.
Sfantul Mucenic Conoc a trait in veacul in care vietuiau si sfintii apostoli. Acesta se trage dintr-un sat pe nume Vidani, fiind fiul lui Nestor si al Nadei, doi pagani. La varsta cuvenita, parintii sai il casatoresc, insa el doreste sa traiasca alaturi de femeia lui in feciorie. Se spune ca insusi arhanghelul Mihail il invata despre credinta cea dreapta, iubita fata de Mantuitor. Mihail il boteaza in numele facatoarei Treimi, dupa care il impartaseste cu Preacuratele Taine, oferindu-i totodata puterea de a savarsi minuni.
Drept urmare, Conon o ia pe Ana, sotia sa, si o boteaza pentru a trai impreuna in feciorie cu dansul. Mai apoi, ii boteaza si pe parintii sai, dupa ce le arata calea cea ingusta si credinta pentru Mantuitor. Mai apoi, il convinge pe tatal sau Nestor sa primeasca cununa muceniciei in numele lui Hristos. Mai mult, pe paganii care voiau sa aduca jertfa unor idoli intunecati si necurati care se gaseau intr-o pestera, ii face sa cunoasca pe bunul Dumnezeu.
Conon isi gaseste sfarsitul mucenicesc cand ighemonul Magnus viziteaza acel tinut, aducand cu sine poruncile imparatilor. Astfel, sfantul este prins si adus inaintea ighemonului si este batut cumplit. Iar cand multimea de oameni prezenti auzi despre acest lucru, acestia au mers la ighemon pentru a il dezlege pe sfant din lanturi si sa ii stearga ranile de sange. Reusesc sa il duca la el acasa, unde a mai trait doi ani de zile, dupa care s-a mutat la Domnul.
Conon Gradinarul se tragea din Nazaretul Galileii si a trait in veacul in care a domnit imparatul Decius. Astfel, plecand din acele regiuni, merge in cetatea Pamfiliei (Mandron), unde isi facu o gradina in locul care se numea Carmela. Acesta o ingrijea mereu, preferand sa renunte la hrana pentru ca gradina sa aiba tot de ceea ce avea nevoie. Potrivit scrierilor bisericesti, acesta era o persoana cinstita si curata cu inima.
Iar cand paganii au incercal sa il prinda, il gasira pe camp. Adresandu-se acestora, se inchina lor cu buna inima. Iar cand acestia ii prezinta motivele pentru care au venit la el, ca ighemonul Publius il cheama la judecata, acesta le raspunde: insa de ce are nevoie acesta de mine, pentru ca sunt crestin? Sa cheme in fata sa persoanele care cred in ceea ce crede el si care sunt de o credinta cu el.
Dupa ce este legat si dus inaintea ighemonului, acesta refuza sa aduca jertfa idolilor, motiv pentru care ii sunt batute cuie de fier in picioare si este obligat sa paseasca asa inaintea unui car. Atunci, Conon, cade in genunchi si se roga la Dumnezeu dupa care isi da duhul.
Sursa foto: Atelier Icoane
