Biserica Ortodoxa ii praznuieste pe Sfintii Mucenici Chiric si Iulita, mama lui si pe Cuviosul Iosif, Arhiepiscopul Tesalonicului sunt praznuiti in fiecare an pe 15 iulie.
Sfanta mucenita Iulita a vietui in timpul persecutiilor crestine pe care le-a intreprins Imparatul Diocletian. Aceasta se tragea din Iconia. Din cauza persecutiei crestinilor din acea perioada, sfanta mucenita isi ia fiul, pe Chiric, pe cand avea trei ani si merg impreuna la Seleucia. Ajungand acolo si vazand faptul ca si in Seleucia se prigoneau crestinii, decide sa isi ia fiul si sa mearga la Tarsul Ciliciei, unde crestinii erau torturati de ighemonul Alexandru, un pagan crud si extrem de salbatic.
Acesta, capturand-o pe Sfanta noastra mucenita Iulita, incepu sa o tortureze si ii rapi copilul din brate. Insa nereusind ighemonul sa atraga de partea sa copilul, acesta se uita la masa sa. Abia putand rosti cateva cuvinte, copilasul cheama numele Mantuitorului nostru Iisus Hristos. Drept urmare, ighemonul il lovi cu picioarele dupa care il arunca de pe scari. Lovindu-se cu capul de zid, acesta isi da sfarsitul in mainile Domnului. Iulita, dupa ce mai este supusa la o sumedenie de chinuri, refuzand din toti rarunchii sa aduca ofranda idolilor, primeste cununa muceniciei dupa ce ii este retezat capul.
Cuviosul nostru Iosif a trait pe vremea imparatului Teofil, nascut din parinti credinciosi si cu frica de Dumnezeu. Pe tatal sau il chema Fotino iar pe mama lui Teoctista. Era fratele lui Teodor marturisitorul. Pentru viata sa demna de laudat pe care a dus-o, prin obsteasca alegere, este hironit ca Arhiepiscop al Tesalonicului.
Totusi, va sta pe acest scaun nu foarte multa vreme, deoarece din porunca imparateasca se intoarce la Constantinopol. Stand astfel fata in fata cu fratele sau, Sfantul Teodor, refuzand a se lasa induplecat de cuvintele paganului Teofil, Teodor este izgonit la Apoloniada, in timp ce Iosif este intemnitat in mai multe inchisori si supus la foarte multe chinuri. Foarte multe a rabdat si indurat Cuviosul nostru, fiindu-i refuzata mancarea si apa. Astfel, se muta la Domnul.
