Sfintii Mucenici Flor si Lavru sunt praznuiti de Biserica Ortodoxa in fiecare an pe 18 august.
Dupa trup, acesti sfinti mucenici au fost frati gemeni. Mestesugul acestora a fost de taietori in piatra, meserie pe care o deprinsesera de la Sfintii Proclu si Maxim, care isi marturisira credinta in Hristos. Dupa ce invataceii acestora si-au marturisit credinta in Hristos, Flor si Lavru au mers la Iliric, in cetatea Ulpianilor din Dardania, unde cautau pietre de metaluri si isi savarseau mestesugul invatat langa Licon ighemonul.
Mai apoi, sfintii mucenici au fost trimisi de inghemon la Liciniu, fiul imparatesei Elpidia. Liciniu, oferindu-le bani, le ordona sa ziceasca un templu dedicat idolilor, oferindu-le pana si planul acestuia. Insa sfintii dupa ce au luat banii au preferat sa ii imparta celor saraci si nevoiasi. In timpul noptii acestia se rugau la Dumnezeu, in timp ce ziua lucrau din greu pentru infrumusetarea templului. Iar la scurt timp acestia au reusit sa il termine, fiind ajutati de ingeri.
La vazul acestei minuni, Merentie, popa care credea in idoli incepu sa creada in Hristos, crezand mai devreme si fiul sau Atanasie deoarece sfintii ii tamaduisera ochiul cu care acesta nu vedea. Iar mucenicii strangand saracii carora le oferisera banii, au legat idolii cu funii si i-au tras jos.
Mai apoi au aprins multe lumanari, au inchinat acea biserica lui Dumnezeu iar mai apoi o sfintira lui Hristos, spunand “Slava Tie, Hristoase Dumnezeule, lauda Apostolilor si bucuria mucenicilor”.
In momentul in care Liciniu afla aceasta patanie, el porunci ca un cuptor sa se aprinda si sa se bage in el saracii care au luat banii si au contribuit la distrugerea idolilor. Iar acestia si-au dat sufletele.
Sfintii mucenici Flor si Lavru au fost legati de roata unui car, au fost batuti si au fost trimisi in fata ighemonului Licon, care i-a aruncat intr-un put adanc. Acestia, aflati acolo, se rugau la bunul Dumnezeu si pentru credinciosii care aveau sa le faca pomenirea, pentru bunastarea credinciosilor si pentru incetarea prigonirii crestinilor. Isi dau sufletele in mainile Domnului, care ii primeste in Imparatia Cerurilor. La cativa ani distanta, cinstitele lor moaste sunt scoase din put si asezate la loc de cinste in racle, rare izvorau miruri si izvoare de tamaduiri tuturor credinciosilor care se apropiau de ele.
