Sfantul Andrei este praznuit in fiecare an de catre Biserica Ortodoxa pe 4 iulie.
Andrei s-a nascut la Damasc in jurul anului 660. In primii sapte ani ai vietii sale acesta nu a grait niciun cuvant. De-a lungul timpului Andrei va fi cunoscut ca fiind „cel mai armonios dintre melozi”. A reusit sa scape odata cu Sfanta Imparatasanie. Inca de atunci s-a remarcat ca avand un talent exceptional in arta oratorica. La scurt timp parintii sai il duc la biserica Invierii din Ierusalim, sub protectia patriarhului Teodor pentru care Andrei era fiul sau spiritual.
Teodor voia ca Andrei sa fie succesorul sau datorita calitatilor sale oratorice desi acesta din urma era inca tanar, asa ca il numeste ca notar al Patriarhiei, facandu-l pe Andrei responsabil de toate probleme bisericesti. La scurt timp dupa cel de-al Saselea Sfant Sinod Ecumenic, Andrei merge impreuna cu doi sfinti la Constantinopol pentru a isi marturisi credinta in Hristos in fata Patriarhului si a imparatului. Sfantul Andrei ramane in Constantinopol datorita conditiilor mai bune de rugaciune si studiu pentru care Dumnezeu ii daduse grai.
Retras din fire si foarte modest, Andrei continua cu sfintenie sa raspandeasca vorba lui Dumnezeu si Sfintele Scripturi folosindu-se de darul Dumnezeiesc pentru a aduce sufletele pierdute pe calea cea buna. Vazand dedicarea totala a Sfantului Andrei, Patriarhul si imparatul il numesc ca Diacon an Marii Biserici. Mai mult decat atat, acesta va fi responsabil al orfelinatului Sfantul Paul si al ospiciului pentru saraci. Timp de 20 de ani Andrei condusese aceste institutii cu virtute si pocainta, motiv pentru care credinciosii ii sorbeau fiecare cuvant. Pentru a-l rasplati, imparatul il hironeste ca Arhiepiscol al Cretei in 711. In urma instalabilitatii si conflictelor Andrei refuza acest lucru.
Credinciosii ii multumesc in fiecare an pentru Canonul cel Mare care este cantat in fiecare an in Postul Mare. In cadrul Canonului Andrei face pomenire la toate personajele din Vechiul Testament care sunt dati drept exemple ale pocaintei si credintei. Primeste semn de la Dumnezeu ca sfarsitul sau pe pamant este aproape si ca se va muta la Ceruri. Ii aduna pe toti apropiatii sai si le spune ca Episcopatul sau nu il va mai vedea in viata. La scurt timp se imbarca spre Creta, facand o escala in insula Mitilene unde, de altfel, isi va gasi odihna la 4 iulie 740.
sursa foto: http://www.ateliericoane.ro/