Sfântul Dimitrie Izvorătorul de Mir, denumit și Sâmedru,
rol esențial în demarcarea anotimpurilor!
Sfântul Dimitrie Izvorătorul de Mir impreuna cu Sfântul Gheorghe, are un rol esențial pentru natură, timp și spiritualitate. Cei doi sfinți joacă un rol important în demarcarea anotimpurilor și a modului în care oamenii percep trecerea timpului. Sfântul Dumitru, denumit și Sâmedru, și Sfântul Gheorghe, cunoscut și ca Sangeroz, sunt două figuri centrale în credința și tradițiile românești.
Credințele legate de acești sfinți oferă o imagine asupra modului în care poporul român se raportează la natură, timp și spiritualitate.
Raportarea la natură, timp și spiritualitate!
În timpul verii, sub ocrotirea lui Sangeroz, natura înflorește și reînvie. Acesta este un timp de renaștere și de sărbătoare. Sfântul Gheorghe, cu energia sa tânără și vitală, ne reamintește de frumusețea și prospețimea vieții. Este un moment în care comunitățile sărbătoresc, se adună și împărtășesc bucuriile sezonului.
Opus, Sâmedru, cu venirea toamnei, aduce cu el o schimbare a anotimpurilor și pregătirea pentru iarna ce urmează.
Fiecare parte a anului are propriul său caracter și semnificație, iar tradițiile legate de acești sfinți reflectă aceste schimbări.
Sacrificarea animalelor, fie că e vorba de o oaie în ziua de Samedru sau de un porc, reprezintă evenimente care marchează trecerea timpului în calendarul popular românesc. Astfel, Sfântul Dumitru, ca cioban, este un simbol al păstoritului, reflectând legătura strânsă dintre români și pământ. Ciobănia, ca meserie, este una dintre cele mai vechi și respectate ocupații în România. Este, de asemenea, un mod de viață care subliniază legătura dintre om și natură.
Tradițiile și ritualurile legate de sărbătoarea Sâmedrului sunt numeroase și variate, fiecare cu propria semnificație.
„Focul lui Sâmedru” este un ritual de purificare și protecție.
Se crede că acei care sar peste foc sunt protejați și binecuvântați pentru tot anul ce urmează. Este și un moment de rememorare și onorare a celor dragi care au trecut la cele veșnice.
Legătura dintre Sfântul Dimitrie Izvorătorul de Mir, și natură se reflectă și în superstițiile legate de semnele naturii. De exemplu, modul în care cad frunzele sau comportamentul animalelor pot indica cum va fi iarna ce urmează. Astfel, observarea și interpretarea semnelor naturii joacă un rol crucial în tradițiile populare.
El marchează o schimbare majoră în natură, fiind momentul în care frunzele cad și plantele se usucă. Se crede că în această zi, căldura pătrunde în sol, iar primele semne ale iernii încep să se arate.
Tradiția spune că dacă în grădină există încă flori nerecoltate, acestea nu ar trebui rupte. Frumusețea lor rămâne ca un tribut adus sufletelor celor decedați.
În același timp, tradițiile legate de Sfântul Dumitru evidențiază importanța comunității și a legăturilor sociale. Ritualuri precum adunările și colindele, unde tinerii se reunesc pentru a cânta și a sărbători împreună, subliniază importanța solidarității și unității în cadrul comunității.
Tradițiile legate de Sfântul Dumitru sunt strâns legate de păstorit. Ciobanii au diverse metode de a prezice cum va fi iarna. De exemplu, locul unde se va așeza o oaie, albă sau neagră, pe cojocul pus în mijlocul oilor poate oferi indicii despre asprimea iernii ce urmează.
Superstițiile sunt și ele prezente în această sărbătoare.
De exemplu, dacă frunzele cad târziu, se așteaptă o iarnă grea. Modul în care este luna în noaptea Sfântului Dumitru poate, de asemenea, oferi indicii despre durata și intensitatea iernii.
Semnele naturii, precum direcția în care merg soarecii sau rodul bogat al nucilor și gutuilor, sunt interpretate ca indicii ale tipului de iarnă ce urmează să vină.
Prin postura de cioban, Sfântul Dimitrie Izvorătorul de Mir, reprezinta rolul esential pentru natură, timp și spiritualitate prin demarcarea anotimpurilor.
O altă tradiție interesantă are legătură cu momentul când turmele sunt aduse înapoi, marcând un fel de alegere a oilor. Se spune că, în această perioadă, este bine ca turmele să fie lăsate la păscut și să nu fie împiedicate de proprietarii terenurilor. Dacă aceasta nu se întâmplă, ciobanii se simt jigniți, considerând această acțiune ca o refuzare a unei figuri spirituale importante.
Un ritual specific acestei date implică o procedură în care o oaie este mulsă într-un mod diferit. Cu laptele obținut se binecuvântează toate oile, ca și spațiul în care acestea sunt adăpostite.
În aceeași zi, păstorii și ciobanii își decorează clopotele cu flori montane și sunt invitați să se alăture comunității pentru sărbători. Se consideră de asemenea că tunderea cozii cailor tineri, în vârstă de 3 ani, în această zi, ajută la creșterea acesteia într-un mod armonios. Tradiția mai spune că cei care respectă această sărbătoare, vor fi protejați.
La Sâmedru, o tradiție spune că cei decedați se transformă în entități supranaturale și pot interacționa cu cei vii. Această sărbătoare marchează un moment important pentru comunitate, simbolizând sfârșitul sezonului pastoral.
În această zi, se reglementează multe aspecte administrative și financiare, legate de activitățile desfășurate în ultimele șase luni. Aceasta este o perioadă în care se celebrează doi sfinți importanți, împărțind anul pastoral în două segmente.
Sfântul Dumitru Izvorâtorul de mir, sau Sâmedru, readuce în prim-plan tradițiile vechi ale poporului nostru!
În multe zone ale țării, în special în ziua de 26 octombrie se organizează adunări unde tineri se regrupează la o locație specifică, plecând apoi să colinde prin sat cu fluiere și instrumente muzicale. Printre aceștia, se află și un participant îmbrăcat într-un anumit fel, având ocazia să primească atenție și recompense. Această tradiție poartă numele de „datina Saiegiilor“.
În concluzie,
Sfântul Dimitrie Izvorătorul de Mir, și Sfântul Gheorghe reprezintă nu doar figuri religioase, ci și simboluri ale ciclurilor naturii și ale vieții în sine.
Ei ne aduc aminte de legătura profundă dintre om și natură, de importanța tradițiilor și de valoarea comunității. În cultura românească, acești sfinți sunt mai mult decât simple figuri religioase – ei sunt parte din esența și identitatea poporului român.
Bibliografie:
• Adrian Fochi – „Datini si eresuri populare de la sfârsitul secolului al XIX-lea“, Editura Minerva, Bucuresti, 1976; • Arthur Gorovei – „Credinti si superstitii ale poporului român“, Editura „Grai si Suflet – Culturã Nationalã“, Bucuresti, 1995; • Antoaneta Olteanu – „Calendarele poporului român“, Editura Paideia, 2001; • Elena Niculita Voronca – „Datinile si credintele poporului român“, Editura Polirom, Iasi, 1998; • Gh. F. Ciausanu – „Superstitiile poporului român“, Editura Saeculum, Bucuresti, 2005; • Ion Ghinoiu – „Sãrbãtori si obiceiuri românesti“, Editura Elion, Bucuresti, 2002