Sfantul Epifanie este praznuit de Biserica Ortodoxa in fiecare an pe 12 mai.
Epifanie se trage din tinutul Elefterapolei, provincie din Fenicia. Este bine crescut in casa, dupa obliceiul oamenilor saraci si plugari, asa cum erau si parintii lui. Acesta a stralucit prin faptele bune savarsite in numele bunului Dumnezeu, fiind un credincios desavarsit pe care crestinii din intreaga lume il iubesc, evoca si apreciaza.
Parintii sfantului erau de origine evrei iar din pricina faptului ca au ramas in slujba si in umbra Legii acestia nu erau capabili sa vada lumina harului care s-a pogorat asupra copilului lor. Epifanie gaseste calea cea ingusta si dreapta a credintei, afland o pricina mica. Deoarece tamaduindu-i Clevotie, un crestin, rana ce patimise, cazand de pe un magar ce incalecase, sfantul lua atunci la indoiata cugetul acestuia, neingrijindu-se mult de slujba Legii.
Iar mai apoi, descoperind un oarecare monah Luchian, vazu cum vorbeste cu un sarac care cerea milostenie. Monahul ii oferi saracului acoperamantul sau, iar in acel moment, Luchian este imbracat de Dumnezeu in vesmant alb. Vazand acest lucru, in mintea lui Epifanie nu mai era urma de indoiala. Aceasta urma sa fie crezul lui intreaga viata: credinta crestina. Primeste sfantul Boteza de la episcop. Iar minunile pe care le-a savarsit din acel moment au fost povestite prin viu grai de toti cei care au fost prezenti. Fiind foarte tanar, primi in suflet pe Mantuitor si pe Dumnezeu, devenind la scurt timp monah, intrecand pe toti de varsta sa cu ajutorul rabdarii dar si a trudelor pustnicesti.
Ajungand la implinirea arhieriei, dupa ce facuse petrecere pustniceasca si a savarsit o sumedenie de minuni si tamaduiri a celor bolnavi, in vremea care a urmat preotiei, a reusit sa faca o multime de scrieri, invatand foarte multi oameni despre invatatura cea dreapta. Iar din acest motiv, Sfantul nostru Epifanie a avut mult de suferit din partea ereticolor.
Trai o suta si cincisprezece ani si trei luni, asa cum el insusi Arcadie, imparatul care il intrebase, isi dete sufletul catre Dumnezeu. Insa nu pe cand era arhiepiscop, ci cand se intoarce de Constantinopol in Cipru, la eparhia sa, asa cum scrie insusi Ioan Gura de Aur catre dansul deoarece nu va ajunge la scaunul sau, deoarece din prostimea inimii, si sfantul acesta se unise cu aceia care l-au izgonit pe dumnezeiescu Ioan Gura de Aur; deci raspunse si Epifanie marelui Hrisostom cum ca nici acesta nu va ajugne sa mearga la locul unde il vor izgoni. Pentru aceasta s-au si petrecut proorocirile amandurora.
Isi da sufletul in mainile bunului Dumnezeu pe corabie, in cea de-a douasprezecea zi a lunii mai din anul 403, dupa ce lasa cu limba de moarte ucenicilor sai sa pastreze credinta cea dreapta si sa nu se lase atrasi de barfa si de bogatie. Odata ce ajunsese corabia la Salamina, foarte multi oameni cu lumanari in mana isi asteptau cu incredere pastorul. Bucuria a fost de scurta durata, fiind inlocuita cu lacrimi care s-au varsat pana la catedrala sa, unde marea majoritate a populatiei veni sa il venereze pret de 7 zile.
Cultul Sfantului Epifanie, arhiepiscol al Ciprului se raspandeste cu repeziciune, iar mormantul sau a ramas chiar si in zilele noastre un loc de pelerinaj extrem de important. Mai mult, in timp, Epifanie a devenit impreuna cu sfantul apostol Barnaba patron al Ciprului.
Sursa foto: Atelier Icoane